Mort de frig într-o călătorie spre nicăieri

Mort de frig într-o călătorie spre nicăieri

Scriitorul Lev Tolstoi a fost găsit mort în gara din Astapovo. În vârstă de 82 de ani, Tolstoi se pare că plecase într-o călătorie împreună cu fiica sa Alexandra. Din păcate, bătrânul nu a rezistat drumului și s-a îmbolnăvit de pneumonie. Medicul care îl însoțea nu a mai putut să îl salveze. În ultimii ani, scriitorul fusese subiectul știrilor din ziare, șocând Biserica și opinia publică prin propriile idei religioase și morale pe care le propovăduia unui grup din ce în ce mai numeros de discipoli.

Lel Tolstoi devenise cunoscut la nivel internațional după publicarea romanelor Război și Pace și Anna Karenina care s-au bucurat de un imens succes.

Scriitorul a avut un caracter controversat care de multe ori i-a schimbat viața în rău.

S-a născut într-o familie nobilă și foarte înstărită, fiind văr îndepărtat cu marele poet rus Alexandr Pușkin și descendent direct al războinicului mongol Ginghis Han. Ai lui punând mare preț pe educație, i-au angajat cei mai buni profesori. Cu toate acestea la școală nu s-a remarcat ca un elev silitor. Din contră! Dascălii spuneau despre el că ”nu este în stare și nici nu are aplecare către învățătură”.

Nici ca student nu a avut o conduită mai bună. S-a înscris la facultatea de Limbi Răsăritene pe care a abandanat-o după un an, pentru că rămăsese repetent. În anul său de studenție, Tolstoi era un împătimit al petrecerilor, el însuși descriindu-se ca ”depravat și viciat”.

După eșecul cu prima facultate, cere să fie transferat la Drept, dar nu poate să renunțe la vechile deprinderi. După doar un semestru abandonează din nou școala.

O perioadă locuiește la Petersburg unde jocurile de noroc devin noul lui viciu. Aici pierde mulți bani și suferă de numeroase boli venerice ca urmare a vieții desfrânate pe care o duce. Acumulând o grămadă de datorii, decide să se facă util societății și se înrolează în armată. Aici va cunoaște latura morbidă a războilui care îi va inspira parcursul literar, fapt cunoscut de toată lumea. Ceea ce mulți nu știu, este că Tolstoi a fost transferat pentru câteva luni la București, oraș pe care îl descrie ca fiind ”năucitor de frumos”.

Sătul de viața tumultoasă de până atunci este în sfârșit gata să-și facă o familie. Dar se consideră bătrân și urât și nu trage mari speranțe la un mariaj fericit. De aceea este foarte mirat când tânăra și frumoasa Sofia Andreevna acceptă să-i devină soție. Și pe deasupra provine și dintr-o familie bună, fiind fată de doctor.

Dar excentricul scriitor o șochează chiar din noaptea nunții pe nevasta sa de doar 19 ani. Considerând că trebuie să i se confeseze, o obligă să-i citească jurnalele în care descrisese cu lux de amănunte aventurile amoroase pe care le avusese înainte de însurătoare.

Sofia se dovedește soția ideală. Își susține soțul în parcursul lui literar, corectându-i și trascriindu-i operele. Închipuiți-vă că a transcris manual de 7 ori Război și Pace! Și i-a născut nu mai puțin de 13 copii. Dar viața tihnită de familie nu l-a mulțumit pe complicatul scriitor pentru mult timp.

După ce a publicat Anna Carenina care a avut mare succes, Lev Tolstoi a fost cuprins de criza vârstei mijlocii care l-a făcut de nerecunoscut. Spre disperarea soției, își dorea o transformare spirituală radicală. Tolstoi a renunțat la sex, băutură, tutun și carne și respinge cu vehemență autoritatea Bisericii Ortodoxe Ruse. Devine un vegetarian sever, cu un regim bazat numai pe terci din fulgi de ovăz, pâine și supă de legume.

Merge și mai departe și devine un susținător înfocat al limbii artificiale de circulație internațională – esperanto. Susține că a învățat-o în doar câteva ore și trebuie intens promovată și folosită pentru a ușura comunicarea între popoarele lumii, evitându-se astfel războaiele.

Dorește să cunoască îndeaproape viața simplă și mizeră a poporului rus. Își câștiga un grup de adepți, pe care îi cheamă la întruniri în domiciuliul conjugal. Lesne de închipuit că aceste vizite nu sunt pe placul Sofiei care îl îndeamnă să nu se certe cu Biserica și cu Statul că el va fi cel care va avea de pierdut.

Așa cum a anticipat soția lui, Lev Tolstoi este excomunicat de Biserică și multe dintre operele lui nu reușesc să treacă de pragul înalt al cenzurii. Tot din cauza teribilismului său a pierdut și premiul Nobel. Deși era considerat favorit în 1901, Tolstoi pierde în fața unui poet francez nrcunoscut. Unul dintre membrii juriului chiar a spus despre scriitorul rus că ”manifestă o ostilitate obtuză față de toate formele de civilizație”. Și așa și era. Devenise taciturn, nu avea prieteni. Se certase chiar și cu Turgheniev cu care fusese cândva frate de cruce.

Pe 28 octombrie 1910, la 82 de ani, hotărăște să se retragă de tot din civilizație. Pleacă împreună cu fiica lui cea mică, Alexandra și cu un medic, spre o destinație necunoscută, încercând să călătorească incognito fără a atrage atenția presei. Dar bătrân și slăbit, scriitorul nu face față drumului și moare de pneumonie în biroul șefului de gară din Astapovo.

follow, like and share

2 Replies to “Mort de frig într-o călătorie spre nicăieri”

  1. In romanul „Razboi si Pace”, Lev Tolstoi descrie foarte clar ritualuri masonice cu amanuntul si nu, nu sunt fictiune (exemplu: ritualul de initiere atunci cand Pierre devine mason). Ritualul masonic de initiere era o informatie stricta la acel moment. Greu de crezut ca cineva i-a povestit ritualul si misiunea masonilor la acea vreme. Sigur ca Lev Tolstoi a descris totul cu geniul sau din propria memorie. Descrierea ne face sa credem ca, cu siguranta a trait acel ritual – ceea ce inseamna ca Lev Tolstoi a fost mason. Istoria nu ne ofera foarte multe informatii legate de Lev Tolstoi masonul insa probleme sale legate de biserica si presa au inceput de acolo. Putem face un exercitiu de imaginatie … va rog sa ii cititi romanele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *