Călătoriile lui Gulliver

Călătoriile lui Gulliver

Un medic englez afirmă că tocmai s-a întors dintr-o țară populată numai de cai. Mai mult! Doctorul susține că aceste cabaline ar fi stăpânii, în timp ce oamenii sunt ființe sălbatice cu o înfățișare hidoasă. Cel mai șocant este că pe durata șederii în Țara Cailor s-ar fi îmbrăcat cu pieile semenilor săi. Și asta nu e tot. Medicul povestește că a călătorit și pe alte melaguri ciudate și ar avea chiar și dovezi în acest sens. Este oare un caz psihiatric sau doar un doctor excentric în căutare de publicitate?

Călătoria în Liliput

Dr. Lemuel Gulliver spune că prima dată a ajuns în Liliput, țara piticilor. Vasul lui a naufragiat după o furtună foarte puternică, el fiind singurul supraviețuitor. A ajuns pe o insulă, populată, spre marea lui uimire, numai de oameni de mărimea unui degețel. Se trezește legat fedeleș, peste el mișunând zeci de omuleți cu figuri înspăimântate. Medicul povestește cu umor despre această călătorie. Spune că le-a dat mult de furcă locuitorilor în ceea ce privește alimentația sa. Pentru a se sătura, mânca la o masă cantități uriașe de carne și bea butoaie întregi de vin. În ritmul acesta, mai marii țării se gîndeau îngrijorați că vor rămâne fără resurse. Dar totuși nici nu puteau să renunțe la el dovedindu-se o achiziție foarte valoroasă după ce reușise să captureze întreaga flotă din Blefuscu, țara rivală.

Reușise să stingă și focul de la palatul regal, chiar dacă prin mijloace nu tocmai ortodoxe. Gulliver a decis că singura modalitate prin care poate acționa cât mai rapid, este să urineze peste castel, stârnind astfel oprobriul și dezgustul celor prezenți.

După acest nefericit deznodământ, doctorul englez este lăsat și chiar silit să-i părăsească pe liliputani.

Călătoria în Brobdingnag

Dacă în Liliput Gulliver era cel care i-ar fi putut strivi pe locuitori ca pe niște furnici, în Brobdingnag rolurile se inversează. De data aceasta, medicul susține că ar fi ajuns în țara uriașilor. Acolo firele de iarbă îl depășeau cu mult, iar copacii erau înalți cât munții. Găzduit mai întâi în casa unui fermier, Gulliver se străduiște să învețe cât mai rapid limba acestor oameni. Este făcut cadou fiicei fermierului, care îl îngrijește ca pe o păpușă foarte dragă. Locuiește în cutii, este plimbat din oraș în oraș și arătat mulțimilor, pus să facă tot felul de giumbușlucuri, simțindu-se umilit din cale afară. În cele din urmă îl cumpără chiar regele și îl duce la palat unde duce o viață plină de belșug. Fetița fermierului este luată ca dădacă pentru Gulliver și îl însoțește peste tot.

Doctorul trăiește acum într-o cutie specială, complet utilată și mobilată și se bucură de prietenia celor mai de seamă oameni din regat.

Însă vine momentul să părăsească și insula giganților, printr-o întîmplare nefericită din care a scăpat ca prin urechile acului.

Călătoria în Laputa

Din Țara Uriașilor, Gulliver ajunge direct în insula zburătoare, Laputa. În ciuda performanței de a pluti deasupra pământului, această țară pare să fie populată numai de oameni lipsiți de inteligență. Laputa nu se rezumă doar la capitală, adică la acea bucată de pământ care zboară în văzduh. Ținutul se continua și pe pământ unde totul este lăsat într-o mare paragină. Ogoarele sunt necultivate, casele prost construite și dărăpănate, locuitori neîngrijiți și neglijenți.

Cu toate astea, Guliver află că există o întreagă Academie de Inventatori pe care o și vizitează. Spre surprinderea și marele lui dezgust află că aici nimeni nu face nimic concret ci doar scornesc invenții pe care nu le pun vreodată în practică.

Călătoria în Țara Cailor (Țara Houyhnhnm-ilor)

Gulliver recunoaște că nu poate sta liniștit la el acasă cu soția și cu clopiii. Simțul aventurii este mai puterenic decât orice și de data asta acceptă să fie căpitan de vas. Își formează un echipaj și părăsește Anglia. Și acum avea să ajungă pe tărâmuri care nu ar fi crezut vreodată că există. Nava a fost capturată de pirați, iar Gulliver trădat de membrii echipajului său. Este lăsat pe o limbă de pământ de unde nu credea că va mai scăpa cu viață.

Spre imensa lui mirare, descoperă că pe această insulă nu există nici picior de om. Țara este populată de cai, înzestrați cu rațiune, inteligență și înțelepciune, capabili să vorbească articulat o limbă care lui Gulliver i se pare că seamănă cu Olandeza sau cu Germana. Înafară de cai pe acest pământ mai trăiesc niște ființe îngrozitoare, scârboase, lacome și sălbatice. Sunt numite yahoo-i și au aspectul unor oameni, greu de recunoscut, ajunși într-un stadiu atât de  avansat de degradare, încât și-au pierdut până și pozița bipedă.

Aici caii sunt stăpânii iar yahoo-i se află în slujba lor. Yahoo-i sunt cei înhămați care trag la căruțe și fac muncile cele mai grele. Gulliver este privit cu uimire ca un yahoo superior.

Învață limba cailor, trăiește cinci ani printre ei, își face haine din piele de yahoo și dorește să rămână toată viața printre aceste ființe mult superioare europenilor, incapabile să mintă (nici nu aveau în vocabular cuvinte pentru minciună), care trăiesc în armonie, fără invidie și gânduri ascunse.

Când este alungat din rândul lor, adunarea generală hotărând că este un yahoo, Gulliver suferă enorm. Părăsește cu mare părere de rău acel ținut și nu vrea cu niciun chip să mai ajungă printre oameni. În cele din urmă este descoperit pe un țărm pustiu de un vas de olandezi care realizează că este tulburat emoțional și îl duc cu forța în lumea civilizată. Gulliver nutrește o scârbă profundă pentru semenii lui pe care îi vede niște yahoo-i scârboși. Ajuns în final în Anglia la soție și copii, realizează că până și propria lui familie îi provoacă aceeași repulsie. Își ia doi cai pe care îi crește cu mare dragoste și admirație.

Este considerat nebun și i se intentează proces să fie declarat ca atare. Cum este de așteptat, nimeni nu-i crede aventurile. Îl salvează însă un miel din Liliput care stă mărturie că medicul londonez a călătorit într-adevăr prin aceste țări incredibile.

Mi-a plăcut?

Da, dar…

Raluca, fiica mea cea mare, a insistat să le citesc seara Gulliver, după ce în duminica respectivă vizionasem musicalul la Opera Comica pntru Copii.

A durat cam o luna și ceva până am reușit să o terminăm. Și am tras de noi și am avut ambiție să o ducem până la final. Și asta nu pentru că nu ar fi fost o poveste interesantă. Pur și simplu nu este o un roman pentru un copil de 9 ani. După părerea mea, cred că mesajul poate fi înțeles cam după 14- 15 ani încolo. Swift face multe referiri istorice și politice, reflectându-și propriile idei și opțiuni prin intermediul personajelor sale. Printre aventurle lui Gulliver sunt inserate pasaje stufoase de filozofie, imposibil de înțeles și explicat unui copil. Ca adult cu ceva experiență, eu le-am citit cu plăcere și pe unele dintre ele chiar le-am împărtășit, dar am sărit peste ele când îi citeam Ralucăi. Am greșit că nu am ales varianta repovestită și ilustrată, despre care am auzit că este mult mai accesibilă copiilor. Am ales în schimb ce aveam în casă și anume varianta originală a lui Swift în ediție veche cu scris mic și fără nicio imagine.

Știați că?

  • Johnatan Swift a studiat teologia la Dublin în 1682 și a fost preot al Bisericii Anglicane;
  • În ceea ce privește cele două partide pe care le satirizează în opera sa, Swift se consideră un Whig din punct de vedere politic, și un Tory din punct de vedere religios;
  • Swift a dat numele personajului său după adjectivul din limba engleză gullible care înseamnă credul/naiv;
  • Călatoriile lui Gulliver a început mai întâi ca un proiect de grup în cadrul unui club literar numit Scriblerus Club;
  • Swift a scris Călătoriile lui Gulliver într-in context politic extrem de nefavorabil. Înainte de a-și publica romanul, i-l trimite unui editor cerându-i părerea dacă nu cumva este prea virulent la adresa clasei politice, deci prea periculos să vadă lumina tiparului sub semnătura lui. Pentru a se proteja, îi spune editorului să semneze romanul cu numele de Richard Sympson susținând că acesta este vărul lui Gulliver;
  • Editorul a fost așa încântat de povestea lui Swift, încât a publicat-o imediat. Graba cu care a fost scoasă pe piață a făcut ca prima ediție să fie plină de greșeli, pe care autorul, spre disperarea lui, nu a mai apucat să le corecteze;
  • Cu toată graba și greșelile pe care le conținea, cartea s-a vândut ca pâinea caldă, în trei săptămâni cumpărându-se peste 10000 de exemplare.
follow, like and share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *