Tunelul

Tunelul

Crima pasională petrecută acum câteva zile la o fermă din apropierea orașului Buenos Aires are în sfârșit o explicație oficială, scrisă chiar de făptaș. Juan Pablo Castel, cunoscut în mediile artistice drept un pictor ursuz și taciturm, a ucis-o pe Maria Iribarne cu numeroase lovituri de cuțit. Se pare că cei doi aveau o legăură amoroasă, în ciuda faptului că tânăra era căsătorită. Castel, aflat în închisoare după ce a comis teribila crimă, a mărturisit motivele care l-au împins să devină un ucigaș.

O remarcase pe Maria la o expozițe a picturilor sale. A fost singura care a observat un detaliu pe care nimeni altcineva nu-l luase în seamă: acea fereastră pe care se zărea o femeie privind în solitudine marea în infinitatea ei. Nu poate să o piardă! Nu trebuie să o piardă! Existența lui Juan Pablo Castel începe să se învârtă în jurul misterioase tinere care îi apreciase tabloul. Dacă observase acel detaliu, înseamnă că era exact ca el. Și trebuia să o caute. Își făcea sute de scenarii despre modul în care avea să o întâlnească și despre ce avea să-i spună. În mod cert el nu era în stare să înceapă conversația. Ea trebuia să aibă primul cuvât. Dar cum?

Așa se frământa pictorul zi de zi până când la un moment dat a zărit-o pe celălalt trotuar. Momentul mult așteptat sosise. A traversat și a urmărit-o până la liftul clădirii unde intrase, măcinat de nesiguranță și neîncredere. O abordează cu stângăcie, dar în cele din urmă își atinge țelul. Ajunge să aibă o legătură de iubire cu frumoasa și misterioasa Maria, chiar dacă aceasta îl avertizează încă de la început că unicul rezultat va fi suferința lui. Juan Pablo Castel știa că Maria era singura care îi înțelegea pictura și deci și pe el. Nu acei critici care habar nu aveau ce dorește el să transmită și pe care îi ocolea cu orice prilej.

Castel află că tânăra lui iubită este căsătorită cu un bătrân orb și începe să o suspecteze că ar mai avea și alte escapade amoroase. Bănuielile îi înfloresc pe zi ce trece, dând naștere la o neagră obsesie, la un tunel plin de frământări care se adâncește dramatic. Pictorul analizează toate cuvintele Mariei rostite de-a lungul timpului și le învăluie cu propriile interpretări deformate. Este convins că este o femeie de moravuri ușoare și chiar o jignește. E sigur că este amanta unei rude de-a soțului ei la a cărui fermă poposește din când în când.

Această fermă va fi și locul crimei. Castel își urmărește iubita plecată inopinat, când tocmai urmau să aibă o întâlnire. Chinul lui ia proporții uriașe când o vede pe Maria la brațul celuilalt bărbat. Acum nu mai exista decât o singură soluție: moartea ei. Escaladează zidul casei până la camera iubitei, adeverind astfel avertizarea Mariei de la începutul poveștii lor de dragoste.

Mi-a plăcut?

Da.

O lectură scurtă dar interesantă, apăsătoare și întunecată, așa cum însuși titlul avertizează. Gândurile chinuitoare ale pictorului sunt exprimate cu mare talent psihologic. Cititorul este prins în tăvălugul plăsmuirilor obsesive ale personajului principal. Asistăm neptincioși la tragedia artistului care face pasul de la gelozie la nebunie, fără să aibă o dovadă palpabilă a infidelității iubitei sale.

Știați că?

  • deși doctor în fizică, Ernesto Sabato a renunțat definitiv la munca lui de cercetare pentru a se dedica literaturii;
  • și-a aruncat în foc cea mai mare parte a proiectelor sale literare, rămânând în urma lui doar trei romane cunoscute: Tunelul, Despre eroi și morminte și Abaddon exterminatorul.
follow, like and share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *