Papillon

Papillon

Deținutul Henri Charriere, zis și Papillon, a fost prins după un an de la evadare. Bărbatul se îndrepta spre Hondurasul Britanic, după ce a locuit mai bine de un an într-un trib de indieni. Acum a fost capturat și dus din nou în ocnele din Guiana Franceză. Evadatul riscă patru ani de recluziune, timp în care va sta într-o carceră umedă și fără lumină, fără să aibă dreptul să scoată o vorbă.

Charriere, zis Papillon datorită tatuajului pe care îl are pe piept, a făcut parte din lumea interlopă pariziană. În 1930 a fost condamnat pe viață, la muncă silnică de tribunalele franceze pentru uciderea unui proxenet. Întotdeauna a susținut că este nevinovat, fiind victima unei înscenări.

De cum a fost întemnițat, singura preocupare a lui Papillon a devenit evadarea. În același timp, se hrănea cu planurile de răzbunare împotriva procurorului și a juraților care au dat verdictul. Înarmat cu un tub plin cu bani pe care îl ascunde în anus, se luptă necontenit pentru libertate. Ajuns în ocna din Guyana Franceză, reușește să fugă, ajunge în tabăra unor leproși care îi oferă o barcă să-și continue călătoria pe mare până, speră el, în Hondurasul Britanic.

Ajunge în cele din urmă pe pământul unui temut trib de indieni, care spre surprinderea lui îl acceptă și chiar îl îndrăgesc necondiționat. În acest peisaj exotic, paradisiac chiar, devine ”soțul” a două surori tinere, Lali și Zoraima, cu care trăiește o iubire pasionala. Soțiile îi dăruiesc perlele din scoicile pe care le culeg, este respectat de întregul trib și este lipsit de orice grija. Numai că Papillon este nemulțumit. Nu asta este viața pe care vrea să o trăiască. El vrea să fie liber, cu acte în regulă. Așadar se hotărăște să plece, promițându-le tinerelor neveste, acum gravide amândouă, că va reveni.

Încearcă să-și continue drumul spre Hondurasul Britanic, doar că este prins și dus înapoi în ocnele de pe insule. Fiind un evadat, este condamnat la doi ani de recluziune, într-o temniță inundată, plină de șobolani, i se dă un minimum de mâncare și nu are voie să scoată o vorbă. Acum regretă enorm că a părăsit viața idilică din tribul indienilor. Nu-i rămâne decât să aștepte să depășească sănătos cei doi ani și să-și facă noi planuri de evadare. După ce-și ispășește recluziunea, născocește în disperare soluții de fugă, dar toate eșuează și se soldează cu noi și noi pedepse.

În cele din urmă, își riscă viața și fuge pe mare din Insula Diavolului, de unde nimeni nu reușise vreodată să scape. Plutește pe doi saci plini cu nuci de cocos. Mai mult mort decât viu, reușește să ajungă în jungla mlăștinoasă, unde se întâlnește cu fratele unui deținut chinez, camarad de-al său. Împreună reușesc după multe aventuri să ajungă în Georgetown.

Aici sunt bine primiți, își câștigă existența vânzând fructe și legume în piață și primesc chiar și o căsuță în care să locuiască. Papi trăiește o nouă poveste de dragoste cu o altă indiacă tinerică. Împreună cu iubita și prietenii lui, deschide un restaurant, apoi un cabaret. Nici una dintre afaceri nu are însă viață lungă, drept pentru care Papillon decide că vrea să evadeze din nou, în căutarea unui trai mai bun și a acelei libertăți oficiale. De data aceasta ajunge în Venezuela, unde după o perioadă de arest, primește legitimație de rezitent și este în sfârșit declarat un om liber. Împăcat cu Dumnezeu, pe care abia acum începe să-l cunoască, el fiind un ateu nebotezat. Papillon este hotărât să ducă o viață impecabilă, arătându-și astfel recunoștința pentru un popor care i-a dăruit șansa la o viață nouă. Renunță până și la răzbunarea atât de dorită în anii detenției.

Mi-a plăcut?

Da.

Dacă vă plac filme ca Prison Break sau Închisoarea îngerilor, atunci sigur o să vă placă și vouă acest roman al lui Henri Charriere. Mai ales că este un roman autobiografic, eroul principal fiind insuși autorul.

Sau, în fine, așa susține el ;).

Este o poveste motivațională despre o voință incredibilă, supraviețuire, dragoste de viață și de libertate cu o sumedenie de personaje colorate și foarte bine conturate, greu de redat și rezumat într-o recenzie. O viață dependentă de adrenalina generată de evadările în sine, mai mult chiar decât de dorința de libertate care devine un pretext. Cred că este o lectură care face plăcere oricărui cititor, scriitura fiind una concisă, alertă, veridică, presărată ici si colo cu note de umor.

Știați că?

  • Au fost multe voci care au contestat veridicitatea aventurilor trăite de Papillon, despre care autorul susține că este el însuși. Cea mai vehementă a fost cea a unui fost deținut care susține că ar fi fost coleg de închisoare cu Charriere și acesta i-ar fi furat povestea. A prezentat drept dovadă un fluture pe care și el îl avea tatuat pe piept;
  • există o continuare a romanului Papillon, numită Banco, în care este povestită viața de după închisoare a eroului;
  • după ce s-a stabilit în Venezuela, Henry Charriere și-a deschis un lanț de hoteluri și restaurante de succes.
follow, like and share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *