Privighetoarea

Privighetoarea

Ajută piloții prăbușiți ai inamicului să traverseze Pirineii. Îi ascunde în refugii din munți deținute de oamenii Rezistenței. A construit o întreagă rețea care sfidează ordinele armatei nemțești. Oricine poate oferi detalii despre această persoană să se adreseze de urgență Kommandantur-ului. După toate informațiile de până acum este femeie și are numele de cod Privighetoarea.

Mama lor murise imediat după ce tatăl se întorsese din Marele Război, mutilat sufletește și cu totul schibat. Isabelle și Vianne s-au trezit dintr-o dată singure, alungate de tatăl lor și date pe mâna unei străine, însărcinate de acum cu creșterea lor. Surorile Rosignol aveau nevoie de tatăl lor, de atenție și de iubire.

Spre norocul ei, Vianne era cea mare. S-a îndrăgostit de colegul ei, Antoine și l-a luat de bărbat. S-au mutat amândoi la Le Jardin, fosta casă a părinților ei. Acolo au avut-o pe Sophie, în timp ce Isabelle era trimisă din internat în internat. Și nu stătea pe nicăieri. Făcea ea ce făcea și mereu o dădeau afară.

Ultima dată fusese alungată de la o manăstire. Acum avea 18 ani, era majoră și hotărâtă să se întoarcă la Paris să locuiască împreună cu tatăl ei. De data asta n-o să-l mai lase s-o alunge. Va lucra la librăria lui și își va fi pe cont propriu.

Însă găsește un Paris schimbat și trist, tocmai intrat sub ocupație nazistă. Oamenii pleacă în exod spre sate, unde cred că vor fi mai în siguranță.

Isabelle nu poate să se bucure nici acum de casa ei și de dragostea paternă. Julien Rossignol, ajuns un alcoolic irascibil își trimite fiica fără drept de apel la sora ei, la Le Jardin. O îmbarcă într-un autoturism îmbâcsit și plin de străini. Înghesuiala și harababura creată, fac ca Isabelle să se piardă de tovarășii ei de drum, fiind nevoită să se ascundă prin pădure. Lihnită de foame și ruptă de oboseală, se lasă purtaată către un foc unde se rumenea o bucată de carne. Așa îl cunoaște pe Gaeton, un băiat rebel, membru al unei grupări a Rezistenței. Se îndrăgostesc la prima vedere, iar fata încearcă cu orice preț să-l convingă să se alăture și ea grupului. Gaeton o duce însă la sora sa Vianne și o lasă acolo, spunându-i că este încă un copil și nu este pregătită pentru ororile unui astfel de război.

Dar Isabelle nu se lasă cu una cu două și reușește să fie recrutată de o grupare a Rezistenței.

10296_66cm_ 001

Prima ei sarcină fusese să împartă manifeste la cutiile poștale. Nu i-a fost greu să o îndeplinească. Se trezea zilnic cu noaptea în cap, distribuia pliantele, iar apoi se așeza la cozile nesfârșite la alimentele care aproape nu mai existau. Și pe zi ce trecea rația pentru mâncarea francezilor scădea, în timp ce soldații nemți se lăfăiau cu cele mai bune și suculente bucăți de carne.

Naziștii puseseră stăpânire și pe micul orășel de la țară. Antoine fusese chemat la război, iar un neamț s-a cazat strategic în casa surorilor Rossignol, aflată foarte aproape de aerodrom.

Este lense de înțeles furia Isabellei la adresa neamțului care le invadase casa. Spre disperarea surorii sale mai mari, îi răspunea obraznic nazistului și îi spunea în față că nu îl poate suferi. Vianne nu putea accepta un asemenea comportament care o poate pune în primejdie pe fiica sa. Datoria ei era în principal să o apere pe Sophie și să reziste până la sfârșitul războiului când avea să se întoarcă Antoine.

Spre binele amândurora, Isabelle decide să se întoarcă la Paris și să locuiască cu tatăl său, continuându-și în același timp și colaborarea cu Rezistența. Află cu stupoare că tatăl său închisese librăria și se ocupa cu întocmirea de acte false, lucrând pentru aceeași grupare pentru care lucra și fiica lui. În sfârșit Isabelle simțea că are o conexiune cu părintele său. In sfârșit, după atâția ani îl simțea aproape de ea.

La Le Jardin lucrurile nu mergeau tocmai bine dar nici chiar atât de rău ca în alte părți. Neamțul care fusese incartiruit la Vianne, nu părea a fi totuși ca celalți naziști. În iarna grea care abia trecuse Sophie răcise foarte rău și de câteva săptămânu nu-i mai scădea febra. Dacă Beck nu i-ar fi adus antibiotic, numai Dumnezeu știe ce ar fi pățit biata copilă. O salvase. Iar ca mamă, Vianne nu putea decât să-i fie recunoscătoare. Din când în când îi mai aducea și din carnea rezervată doar nemților. Și cel mai important lucru pe care îl făcuse a fost să o avertizeze pe Rachel, prietena ei cea mai bună, să se ascundă înainte de deportarea evreilor la Velodrome d’Hiver.

Dar chiar și cu mărinimia căpitanului Beck care le avertizase, Rachel nu a reușit să scape. Fiica ei de vârsta Sophiei, sfârșise îmușcată de soldați, iar ea fusese aruncată în vagoanele de vite peste alte mii de evrei. Tot ce putuse Vianne să facă pentru prietena ei, a fost să îl ia pe Ari, bebelușul lui Rachel și să-l ascundă în propria casă.

Atâta timp cât Beck era acolo, erau și ei în siguranță. Numai că circumstanțele o împinsesră pe Isabelle să asundă un pilot britanc chiar în pivnița lui Vianne. Iar Beck tocmai își dăduse seama. Vianne avea acum de ales între viața neamțului sau cea a surorii ei. Desigur nu a stat pe gânduri!

Odată Beck dat dispărut, un al nazist a năvălit la Le Jardin. Și de data asta nici pe departe unul la fel de amabil.

Între timp, Isabelle devenise Juliette Gervaise și se specializase în salvarea piloților aliaților ale căror avioane fuseseră distruse de nemți. Îi trecea Pirineii pe niște geruri cumplite, mergând fără pauze întreaga noapte, în timp ce ziua se odihneau în refugii ale colaboratorilor. După aproape 100 de traversări ale Pirineilor, Privighetoarea devenise obiectivul no.1 al naziștilor.

Naziștii sunt pe zi ce trece mai vigilenți și mai înverșunați. Așa că nu trece mult și Isabelle este arestată. Scapă cu viață numai pentru că tatăl ei a luat întreaga vină asupra lui. El a fost executat pe loc iar fiica lui trimisă într-un lagăr de concentrare. Ajunsese piele și os, nu mai avea putere să stea în picioare, avea pneumonie și tifos, dar trebuia să reziste.

La Le Jardin, Vianne inventase o poveste pentru noul neamț cu privire la Ari. Și nu numai. Odată ce a salvat un copil, Vianne s-a hotărât să salveze cât de mulți. S-a infiltrat și ea în grupare, lua copiii evreilor, le făcea acte false și îi ascundea la mănăstire. Pentru a-și proteja copiii, acceptă tacit să fie violată de crudul soldat, iar la finalul războiului află că este însărcinată.

Isabelle este eliberată din lagăr și ajunge în casa surorii ei doar o umră a frumoasei fete ce fusese înainte de război. Tușea cu sânge, febra nu o lăsa, chelise și își pierduse aproape toți dinții. Era mutiltă și în exterior și în interior. Singura lumină în ochii ei a apărut atunci când Gaeton venise să o viziteze. În sfârșit puteau fi doi îndrăgostiți banali, așa cum mereu își doriseră. Însă de data aceasta Privighetoarea nu mai avea să cânte.

Știați că?

  • drepturile de autor pentru marele ecran au fost vândute în 2015. Momentan se lucrază la scenariul filmului;
  • Kristin Hanah este bună prietenă cu colega ei de breaslă Tatiana de Rosnay (autoarea romanului Se numea Sarah) de la care s-a inspirat și căreia îi este recunoscăatoare.
follow, like and share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *