Sunetul Muzicii

Sunetul Muzicii

Capitanul von Trapp caută o nouă guvernantă pentru cei șapte copii ai săi. Fostul erou de război nu înțelege de ce nicuna dintre bonele pe care le-a angajat nu a rămas mai mult de o săptămână. Cu siguranță nu copiii lui sunt de vină, ci ele. Cei mici sunt disciplinați, răspund la chemările fluierului, nu au voie să se joace, să se murdărească și niciodată să cânte.

De data aceasta Căpitanul a apelat la Maica Stareță a mănăstirii Nonnberg să-i trimită o guvernantă. Numai o călugăriță poate asigura liniștea și disciplina în casa lui.

Așadar, Maria este fata desemnată să meargă la Casa von Trapp și să aibă grijă de cei șapte copii ai Căpitanului. Doar așa o poate face Maica Stareță pe tânăra novice să devină responsabilă. Întârzie mereu la slujbă, râde în mănăstire, se plimbă singură prin munți și cântă toată ziua.

Cum era de așteptat, Maria nu primește vestea cu mare entuziasm, dar acceptă provocarea.

Așa începe povestea familei von Trapp cunoscută în toată lumea datorită filmului cu Julie Andrews și Christopher Plummer. Însă nu toată lumea știe că Maria, Căpitanul și cei 7 copii au existat cu adevărat și au făcut carieră muzicală în Statele Unite. Erau cunoscuți ca The Trapp Familly Singers și formau cel mai cunoscut cor format dintr-o singură familie.

Adevărata famile von Trapp

Georg Ludwig Ritter von Trapp, absolvent al Academiei de Marină, a condus un submarin în Primul Război Mondial. Rezultatele lui fuseseră atât de bune, încât după război era considerat erou. Pe vremea aceea, el era căsătorit cu Agatha, cu care a avut împreună 7 copii. În 1922, Agatha se îmbolnăvește de scarlatină și moare, lăsându-l pe Georg îndurerat și îngrijorat de viitorul copiilor săi.

Maria Augusta Kutschera, rămasă orfană încă de la 10 ani, a absolvit colegiul pedagogic și a intrat ca novice la Mănăsirea Nonnberg. Numai că nu era la fel de dulce ca Julie Andrews. Era chiar autoritară, cunoscută ca fiind o pacoste pe platoul de filmare. Era atât de ”îndrăgită” că nici nu a fost invitată la premiera filmului din 1965, motivândui-se că nu mai sunt locuri.

În biografia sa, Maria recunoaște că în familia von Trapp ea era de fapt cea dură, în timp ce Căpitanul era un om calm și foarte răbdător. Chiar era supărată că în toate producțiile teatrale și apoi în film, soțul ei era portretizat ca un bărbat foarte dur care-și pune copiii să poarte uniforme și să mărșăluiască.

În film, Maria se îndrăgostește de căpitan. Adevărata Maria spune însă că nu de căpitan s-a îndrăgostit, ci de copiii lui. Pe el a început să îl iubească abia după nuntă.

Cei doi s-au căsătorit în 1927 și au mai avut încă 3 copii, ultimul dintre ei născându-se pe pământ american.

Numele adevăraților copii von Trapp diferă de cele din film. Nu se numeau Liesl, Friedrich, Louisa, Kurt, Brigitta, Marta and Gretl ci Rupert, Agathe, Maria, Werner, Hedwig, Johanna și Martina.

Odată cu ocuparea Austriei de către Germania, familia von Trapp nu mai se simțea în siguranță pe tărâmurile natale. Căpitanul nu voia să adere la noua ideologie, nici măcar de fațadă, așa că hotărăsc să fugă. În film, asistăm la o dispariție romantică a familei în timpul unui festival urmată de o traversare a Alpilor.

În realitate lucrurile nu au stat chiar așa. Mai întâi au plecat în Italia, apoi la Londra unde au obținut vize de New York pentru șase luni de vizită. Maria era însărcinată cu Johannes, cel de-al treilea copil. Cum nu mai stăteau deloc bine la capitolul bani, s-au stabilit în afara Philadelphiei și au decis să-și câștige existența din spectacole de musical. Trupa lor se numea ” The Trapp Family Singers” și a avut turnee prin toate statele.

În cele din urmă, s-au stabilit în Vermont, care semăna cu Austria lor iubită. După moartea soțului ei, Maria a vândut povestea lor, scrisă chiar de ea, Hollywood-ului, pentru numai 9.000 de dolari.

Vila pe care a părăsit-o familia von Trapp a fost folosită de mâna dreaptă alui Hitler, conducătorul SS Heinrich Himmler, ca reședință de vară. Dacă mergeți în Salzburg o puteți vizita într-unul dintre tururile dedicate Sunetului Muzicii.

Filmul

Și Julie Andrews și Christopher Plummer au refuzat inițial rolurile. El pentru că era un film prea siropos, ea pentru că abia terminase filmările la Mary Poppins și personajele interpretate de ea i se păreau prea asemănătoare.

Regizorul filmului a vrut-o pe Andrews în rolul Mariei încă de când o văzuse din întâmplare pe platoruile de filmare de la Mary Poppins. Și nu s-a lăsat până nu a convins-o. Înainte de a o cunoaște pe Jullie Andrews, rolul i-a fost propus și lui Audrey Hepburn care l-a refuzat.

Filmările au avut loc la Salzburg. Producătorii se temeau că oamenii nu îi vor lăsa să monteze decoruri cu elemete naziste, amintindu-le de un trecut mult prea recent și dureros. Însă nu au întâmpinat astfel de dificultăți. Șederea în Austria s-a prelungit mai mult decât era prevăzută, din cauza ploilor și vremii nefavorabile. Pe parcursul filmărilor copiii au început să-și schimbe aspectul fizic. Unii creșteau mai repede, alții mai încet, apărând decalaje care erau mascate prin tocuri la băieți și picioare goale la fete. Interpreta Martei și-a pierdut mai mulți dinți de lapte pe platoruile de filmare. Fiind nevoită să poarte dinți falși în locul celor care căzuseră.

Julie Andrews, tocmai ieșită din rolul de Mary Poppins, le cânta copiilor Supercalifragilisticexpialidocious. Cum premiera filmului încă nu avusese loc, copiii credeau că Jullie inventase acest cântec pentru ei, iar ea nu le spulbera iluziile. A învățat să cânte la chitară special pentru acest film.

Spre deosebire de partenera lui, Christopher Plummer nu excela la capitolul voce și în majoritatea scenelor cântate a trebuit să fie dublat. La fel și copiii, mai ales imterpretul lui Friedrich. La versul cu notele cele mai înalte era dublat de sora actriței din rolul lui Liesl.

Până la scena de final, fetița din rolul lui Gretl pusese câteva kg bune în plus față de câte avea la casting. Drept urmare, Plummer care trebuia să o țină în spate, a cerut să fie înlocuită de o dublură mai ușoară.

Una dintre marile surprize ale acestui film este că adevărata Maria von Trapp apare într-una din scenele de la mănăstire.

Sunetul Muzicii a fost un succes enorm. Se sune că a salvat 20th Century Fox după investițiile nefericite pe care le făcuse cu filmul Cleopatra. Cinematografele din întreaga lume erau atât de pline,încât proprietarii lor au dublat programul. Filmul rula și de 8 ori pe zi într-un singur cinema.

Sunetul Muzicii la Opera Comică pentru Copii

La fel de plină a fost și sala mare a Operei Comice pentru Copii la premiera musical-ului Sunetul Muzicii de anul trecut. La fel și la următoarele reprezentații. Am auzit oameni în public spunând că ”dă depemdență”, că ”este imposibil să-l vezi o singură dată”, ”un spectacol ca pe Broadway”.

Ideea foarte îndrăzneață de a lucra cu copii de diferite vârste, distribuiți în roluri foarte complexe (cântă și dansează dimp de 2h30) i-a aparținut lui Răzvan Mazilu.

După casting au urmat repetițiile. Două luni și jumătate, zi de zi. Ați crede că micii artiști au fost obosiți? Nici vorbă. Erau plini de energie și de o voie bună molipsitoare. Dovada vie că poți obține mult mai multe de la copii printr-o atitudine pozitivă și relaxată.

Dacă ați ratat spectacolul anul trecut, mai aveți o șasă. Sunetul Muzicii revine la Opera Comică pentru Copii între 27 și 29 septembrie.

Dacă spuneți ”am văzut filmul, de ce să mai merg și la teatru?” vă răspund simplu: Pentru că nu e același lucru. Nici pe departe! E o experiență diferită, în care publicul se află în mijlocul acțiunii iar personajele se află în mijlocul publicului. Mai mult nu vă spun! Vă las să descoperiți singuri. Dacă mai găsiți bilete 🙂

https://www.bilete.ro/sunetul-muzicii/

follow, like and share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *