Fereastra

Fereastra

A fost odată un băiat tare obraznic și nepăsător. Numele lui era Patrick. Era atât de neobrăzat încât nici măcar nu-și saluta părinții! La școală era un adevărat gingaș. Deși avea note foarte bune, acestea erau obținute doar prin copiat. În pauze, se lua tot timpul la harță, sărea la bătaie și chiar le fura sandviciurile colegilor. Iata o listă cu cele mai năstrușnice glume pe care le-a făcut: a fiert papucii preferați ai mamei într-o supă, a dat foc șopronului din curte, a pus păienjeni în pantofii unchiului, a turnat mâzgă lipicioasă în pălăria tatălui și a înlocuit ghemul de croșetat al bunicii cu un ghem plin de viermișori. Dar ce nu știa el era că toate acestea aveau să se schimbe. Într-o noapte, în camera sa, a apărut un dulap care nu mai fusese acolo vreo dată. Odaia sa era destul de îngustă, așa că dulapul părea a fi cel mai mare lucru din ea. S-a apropiat de misteriosul obiect , a deschis ușile și a văzut că nu era nimic înăuntru. Încercând să cerceteze mai bine s-a aplecat curios și împiedicându-se de pragul de jos a căzut în dulap, ușile trântindu-se în urma lui. Când a deschis din nou ușile s-a trezit într-o lume plină de tot ce detesta și îl speria cel mai tare: cărți, legume, clovni și telefoane descărcate. Deodată se pomeni ridicat în sus de un cartof uriaș cu gheruțe care l-a aruncat înapoi în dulap, inchizând ușile cu zgomot. Când Patrick a prins curaj și a deschis din nou ușile dulapului se află într-o bibliotecă uriașă cu rafturile pline de cărți de toate felurile. Băiatul întrebă:

– Alo?! E cineva aici? O carte îl lovi drept în nas lipindu-i-se de fața, iar el nu avu de ales și a trebuit să o citească că să o poată desprinde.

– Wow!!! Nu am știut că o carte poate fi așa fascinantă!!!!

După aceea a văzut pe jos un dreptunghi negru și lucios, care încerca să se ridice spre el, dezvăluind astfel o față roșie.

– Ajută-mă! Nu mă lăsa! Era un telefon descărcat. Băiatul alergă către încărcâtor, dar podeaua îl prinse de picioare ca un nisip mișcător, iar Patrick nu a avut de ales decât să privească telefonul descărcându-se.

– Nuuuuuu!!! Ajut…., aju…, aju…, telefonul căzu pe jos fără baterie.

– Aaaaaaaaa!!! Trebuie să ies de-aici!

Și că prin vis Patrick fu din nou înghițit de dulap, iar totul părea ca un zbor. Când simți că a aterizat își spuse:

– Dacă deschid ușile, dulapule, te rog nu mă speria din nou! Ușile se deschisă fără că băiatul să atingă ceva. Lumea în care intră era plină de flori.

 – Flori! își spuse ușurat. Bine că nu era altceva că altfel aș fi facut pe…..

Dintr-o dată un cap uriaș de clovni se ivi printre flori, iar băiatul speriat termină propoziția

– Mine…..

Clovnul începu să râdă, iar Patrick fugi spre dulap, dar gura clovnului îl aspiră cu putere și ultimele cuvinte pe care apucă să le mai spună:

– De ce, dulapule preamărit? Deee ceee?

 Când se trezi se afla în mijlocul unei tornade, dar el era neclintit! A urcat pe niște scări de cristal până când s-a întâlnit față în față cu o fantomă cu fața ascunsă sub o glugă neagră și mâini schematice sinistre. Patrick întrebă fantoma foarte speriat:

– Cine ești tu?

– Eu? a răspuns fantoma. Eu sunt spiritul comportamental purtător de consecințe.

– Ce fel de consecințe? întrebă Patrick

– Frica!!!

– Frrrrricaaaa!!???

– Da, copiii obraznici și nepoliticoși mă cunosc.

– Cum?

– Pentru că m-ai întâlnit și tuturor le-am arătat fricile lor cele mai mari.

– Cum ar fi???

– Păianjeni, șerpi, rechini, crocodili, clovni, extraterestrii și multe altele.

– Ei ți le-au spus?

– Nu, eu știu fricile tuturor.

– Chiar și pe-a mea?

– Da, inclusiv pe-a ta!!! Patrick înghiți în sec….

– Tu trebuie să-ți îmbunătățești comportamentul și să-ți schimbi atitudinea. Nu mai fi răutăcios și nepăsător.

– Cum să fac asta?

 – Putem începe prin a înceta a te uită numai pe telefon, ai putea citi o carte, nu mai copia la teste, fă-ți temele și cel mai important respectă-ți părinții! Vocea spiritului răsună tare că un ecou uriaș.

– Dar tot nu știu cum??? Spiritul nu a mai avut de ales și s-a transformat în cel mai mare coșmar al lui Patrick: caracatița.

– Nuuuu!!! Nuuuu!!! Orice dar nu asta, te rooog!

– Este ultimul avertisment, Patrick! Ori te schimbi, ori îți vei petrece restul vieții visând, văzând și gândind doar la caracatiță.

– Nu!!! Nu mai sunt cel te-am fost! Asculta-mă nu voi mai fi că înainte! Vor apărea schimbări, mari schimbări!

Spiritul îl apucă cu un tentacul și îl azvârli cu putere spre gură să de caracatiță…. Patrick se trezi brusc și realiză că totul fusese doar un vis.

– Sunt acasă! Sunt aca….Au!! Băiatul căzu din pat și se lovi de podea. Hei, dulapul nu mai este! Dar de schimbat tot mă voi schimba! De atunci Patrick petrecea mai puțin timp pe telefon și citea în fiecare zi, nu mai copia la teste, își făcea toate temele și își saluta de fiecare dată cu zâmbetul pe buze părinții. Morala poveștii, dragi copii uneori în vis realizăm greșelile pe care le facem și este un semn că trebuie să ne schimbăm, să fim mai buni.

Elev: Vochin Bogdan Cristian – clasa a IV a C

Profesor înv. primar: Afrăsine Loredana

Școala: Șc. Gimnazială Sf. Constantin și Elena, sector 6 București

follow, like and share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *