Suad, arsă de vie

Suad, arsă de vie

Caz șocant într-un spital din Elveția. O tânără de 19 ani, din Cisiordania, a fost adusă cu arsuri grave, începând de la cap până la jumătatea inferioară a corpului. Fata susține că a fost incendiată chiar de cumnatul ei, la comanda propriului său tată.

În țara ei, animalele sunt mai apreciate decât sunt femeile. Dacă într-o familie se naște o fată, e motiv de mare tristețe, iar nevestele au mult de îndurat. Suad mai avea încă trei surori și doar un frate. Iar mama ei a continuat să nască fete pe care le sufoca fără milă imediat după naștere.

Chiar tatăl îi spunea deseori că ea valorează mult mai puțin decât o oaie. Măcar oaia îi aducea un venit, în timp ce o fiică era doar o gură în plus de hrănit. Suad și surorile ei munceau fără pauză, toată ziua. Și nu exista zi de la Dumnezeu în care să nu ia bătaie. Chiar dacă nu greșeau cu nimic, erau femei și trebuiau bătute. Iar capul familiei are drept de viață și de moarte asupra lor.

În Cisiordania femeile nu au voie cu niciun chip să meargă singure nicăieri. Nu au voie să se uite la un bărbat și le este total interzis să vorbească măcar cu vreunul. Dar tot ce își dorea Suad era să se mărite. Să scape din casa părintească, să locuiască cu soțul ei și să se poată duce singură la piață. Avea 17 ani când s-a îndrăgostit de vecinul din casa de peste drum. Era elegant, avea mașină și îl urmărea în fiecare dimineață când întindea rufele.

El i-a observat privirile și a profitat. Au început să-și dea întâlnire. Ea se furișa, el avea libertate totală. I-a promis că o ia de nevastă. Ea l-a crezut și i-a cedat. Numai că el nu mai venea să o ceară, iar ea știa că rămăsese gravidă. Tatăl ei avea să o omoare. O crimă de onoare, pentru care nimeni nu l-ar fi judecat, sau pentru care ar fi  stat la închisoare cel mult două luni.

Lunile treceau, burta creștea, iar Suad era terifiată. Când tatăl ei și-a dat seama, a încercat cu disperare să-și producă sângerări. Dar copilul își cerea dreptul la viață.

Într-o seară tatăl ei a convocat toată familia. Doar bărbații participau la consiliu. Suad trăgea cu urechea. A auzit că „se va ocupa de ea” cumnatul ei. A doua zi, când rămăsese singură în casă, soțul surorii ei a apărut în curte zâmbindu-i sarcastic, i-a turnat b beniznă în cap și i-a dat foc.

Din nefericire pentru familia ei, Suad era grav rănită, dar totuși supraviețuise și se afla în spital.  Era acum o rușine pentru ai ei și cel mai bine pentru toată lumea ar fi fost ca ea să moară. La spital, personalul împărtășea durerea familiei și nu se ocupa deloc de biata Suad. A născut singură, la 7 luni, și nici nu a apucat să-și vadă copilul.

Dar, spre disperarea părinților ei, tot nu murea. Așa că mama a luat frâiele în mâini și i-a adus un  pahar mare cu otravă. Fetei îi era așa de sete că l-ar fi dat numaidecât peste cap, dar  tocmai atunci a intrat un doctor care i-a dat mamei peste mână.

Providența a făcut ca Jaqueline, o tânără voluntară de la o fundație, să audă povestea lui Suad. A fost să o vadă cu ochii ei și i-a promis că o va ajuta. Nu i-a fost ușor, dar a reușit să-i obțină actele și să o aducă în Elveția împreună cu băiețelul ei nou născut.

Ce o va aștepta pe Suad în noua lume și cum se va adapta ea? Asta nu vă pot spune, dar vă asigur că merită să citiți cartea.

Mi-a plăcut!

În primul rând, m-a șocat. E incredibil cum trăiesc femeile din țările islamice în secolul 21, cât sunt de disprețuite și cât li se pare de normal să fie bătute și chiar ucise. Cum mamele de fete se uită cu scârbă la ele, în timp ce noi, restul, le ținem în puf din simplul motiv că sunt fete. O carte care merită citită, care ne pune pe gânduri și ne face să realizăm cât suntem de norocoși că nu ne-am născut acolo. Lucurui pe care cu greuni le putem imagina, pentru alte femei sunt crude realități.

follow, like and share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *