Bastarda Istanbulului
Doliu în familia Kazaci. Mustafa, unicul bărbat rămas în familie, a fost găsit mort azi dimineață în casa surorilor sale din Istanbul. Mustafa se stabilise de ani buni în Statele Unite, încercând să fugă de blestemul abătut asupra bărbaților din familia lui, care toti muriseră la vârsta de 40 de ani, în condiții msterioase.
Asya are acum 19 ani, exact vârsta la care mama ei o născuse pe ea. Trăia în vechiul conac al familei Kazaci din Istanbul alături de mama ei Zeliha, surorile acesteia Feride, Banu și Cevriye, bunica Gülsüm și străbunica Petite-Ma. Înconjurată numai de prezențe feminine, fiecare ciudată în felul ei, tânăra și-a găsit o lume a ei, la cafeneaua Kundera, unde se retrage de fiecare dată când are nevoie să fie ea însăși. Acolo, sub anonimatul poreclelor, toți prietenii ei se debarasează de măștile pe care le poartă în societate. Caricaturistul Alcoolic, Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste, Gazetarul Homosexual Ascuns ori Poetul Extrem de Netalentat sunt personaje excentrice, dar foarte umane, încărcați de probleme și frustrări acumulate de-a lungul vieții.
Asya, de când se știa ea, fusese urmărită de un gând: cine era tatăl ei. Mătușa Zeliha, mama ei de fapt, nu-i spusese niciodată care era bărbatul care o părăsise după ce o lăsase însărcinată. Nici măcar mătușile ei nu știau. Doar Banu avea o bănuială provenită din activitățile ei oculte, dar nu era cu putință să-i dea crezare. Ar fi fost de-a dreptul monstruos să fie adevărat
În timp de Asya își trăia drama în Istanbul, în celălalt capăt al lumii pe, tărâm american o altă tânără se luptă cu frământările vieții. Armanoush este studentă și pasionată de literatură. Mama ei, Rose, se afla la a doua căsătorie. Fostul ei soț și tatăl lui Armanoush era armean, iar familia lui nu-i acceptase niciodată soția. Deci divorțul era iminent.
Exclusă din familia soțului și rămasă cu un copil mic, în Rose încolțise dorința de răzbunare. Când l-a întâlnit pe Mustafa Kazaci într-un supermarket, a știut că a găsit ceea ce căuta. Nimic nu i-ar fi enervat mai mult fosta familie, decât o legătură de-a ei cu un bărbat de origine turcă. După masacrul din 1915, când Imperiul Otoman a ucis peste 1,5 milioane de armeni, conflictul dintre cele două națiuni a rămas deschis și în același timp tabu.
La fel ca Asya, Armanoush se regăsește pe sine într-o comunitate online de armeni. Este pasionată de cultura lor, de istoria lor și de rădăcinile ei care sunt ascunse în Istanbul. Vorbește cu tatăl ei vitreg să-i aranjeze să plece câteva zile în Turcia la familia lui, pentru a căuta casa bunucii sale armene. Mama ei, însă nu trebuia să afle de escapada din Europa.
Așa se întâlnesc Asya și Armanoush, una rebelă, pasionată de muzică și fumătoare, cealaltă rezervată, iubitoare de cărți și dornică să-și găsească identitatea.
Tânăra de peste ocean este bine primită de surorile și mama lui Mustafa, se adaptează rapid în casa plină de femei și se împrietenește cu Asya.
Mătușa Banu, veșnic în legătură cu paranormalul, face cu ajutorul unui djin malefic o călătorie în trecutul tumultos al armenilor de pe pământ turcesc. Află că tânăra americancă se înrudește cu familia ei, iar istoria îi leagă pe toți într-un dureros melanj. Djinul îi arată foarte clar cine este tatăl Asyei. Acum decizia îi aparține doar ei. Va spune ce știe făcând lumină în sufletele celor pe care îi iubește, deși îi va răni teribil, sau va alege să-i protejeze păstrând tăcerea?
Inevitabilul se produce și oricât a încercat Armanoush să-și păstreze secretă vizita la Istanbul, Rose află și ia pe loc decizia ca ea și Mustafa să plece în Turcia să-și aducă fiica acasă. Mustafa va reveni după mai bine de 20 de ani în casa părintească. Cu inima strânsă și măcinat de amintiri decolează spre Europa.
Tocmai împlinise 40 de ani. Vârsta fatidică la care toți bărbații din familia Kazaci muriseră. Mătușa Zeliha a fost prima care a ținut să-i aducă aminte, iar mătușa Banu a fost cea care a îndeplinit sorocul, ducându-i fratelui său la pat un bol de asure, desertul lui preferat, în care picurase cianură. Aceasta fusese decizia pe care o luase. Ar fi fost mult mai dureros pentru Asya să afle că unchiul ei îi era și tată…
Știați că?
- România a fost printre primele țări care și-a deschis porțile pentru refugiații armeni. Peste două sute de copii, rămași orfani, au ajuns în 1923 la Cosntanța cu un vapor, fiind duși ulterior la un orfelinat din Iași;
- Turcia respinge constant noţiunile de „holocaust“ sau „genocid“ prin care Armenia descrie pierderea a peste 1,5 milioane de oameni;
- Bastarda Istanbulului a fost interzisă de Erdogan. Elif Shafak este o scriitoare incomodă pentru autorități prin subiectele pe care le abordează, motiv pentru care a fost anchetată de multe ori, iar romanele sale așteaptă sentința de a vedea sau nu lumina tiparului.
One Reply to “Bastarda Istanbulului”