Colț Alb

Smith Arătosul, cunoscut pentru luptele de câini pe care le organiza, a fost prins ieri după amiază. Cel care l-a dat pe mâna autorităților este un tânăr pe nume Weedon Scott. Acesta se afla din întâmplare în zona unde tocmai se dădea o luptă între un lup și un bulldog. Tânărul spune că a fost impresionat de cruzimea cu care cei doi câini erau încurajați să se omoare între ei. Dacă Scott nu ar fi intervenit, cu siguranță lupul ar fi fost ucis.

Undeva în nordul înghețat, doi oameni, Bill și Henry, se întorc cu sania trasă de câini, iar într-un sicriu îl cară pe cel de-al treilea, mort din motive necunoscute. Tot ce-și doresc este să ajungă cât mai repede, teferi și nevătămați în Fortul McGurry. Însă în fiecare seară când își așeaza tabăra, lupii îi încercuiesc, cercul devenind mai strans cu fiecare seară, iar diminețile, cei doi observă disperați, cum unul câte unul le dispar câinii de la sanie, indiferent cum ar încearca ei să-i lege.

Din haita de lupi, se evidențiază ca lider o lupoaică roșcată, curajoasă, care după părerea celor doi prieteni este obișnuită cu omul. Nu le trebuie mult să-și dea seama, că lupoaica îi atrage în mreje pe câini, îi face să o urmeze, apoi îi înfulecă rând pe rând, împreuna cu ceilalți membrii ai haitei.

Furios din cale afară, Bill își dorește răzbunare. O urmărește cu revolverul pe lupoaică, dar aceasta este deprinsă cu armele și reușește să-l înfrangă pe om, care probabil a avut aceeași soartă ca și câinii săi.

Rămas singur, Bill are doua seri de coșmar, în care se luptă cu lupii în jurul focului. Când decide să se dea bătut, scapă ca prin urechile acului. Salvatorii sunt oameni cu sănii, care apar în zonă să îi caute pe cei doi dispăruți. Lupii se sperie și dispar în pădure.

Lupoaica roșcată are trei pretendenți și îi tratează pe toți trei ca și cum ar fi o domniță capricioasă, refuzându-i și chiar rănindu-i când devin prea insistenți. Dornici să-i intre în grații, cei trei se elimină unul pe altul, rămânând în final Orbul, un exemplar bătrân și făra un ochi. Cei doi se întovărășesc, se desprind de restul haitei, lupoaica fiind în căutarea “ceva” și mișcându-se din ce în ce mai greu. Acel “ceva” se dovedește a fi o vizuină care să le ofere adăpost puilor pe care îi poartă în pântec. Într-o zi, Orbul descoperă ”adăpostiți între picioarele lupoaicei, cinci cololoașe vii, ciudate, slabe și neajutorate, scâncind subțire, cu niște ochi ce nu văzuseră încă lumina zilei.” Lupoaica îi apără instinctiv de Orb, chiar dacă  este tatăl lor. Până nu este convinsă pe deplin că acesta nu îi va răni, nu îl lasă să se apropie de ei. Odata pătruns de instinctul patern, Orbul își ia rolul în serios, plecând la vânătoare și asigurând hrana numeroasei sale familii.  Dintre cei cinci puisori, unul se evidentiază. Puiul cenusiu, care își va dovedi cu vârf si indesat calitățile morale și trupești.

Vin momente grele, de foamete, pentru locuitorii vizuinii. Orbul moare la vânătoare, iar patru pui nu reușesc să supraviețuiască.  Lupoaica rămâne doar cu puiul cenușiu, acum preluând și îndatoririle de vânatoare ale tatălui. Cât timp mama lui este plecată, cel mic se simte din ce în ce atras de “peretele de lumină”, de ieșirea din grotă. Așa încep aventurile puiului de lup, pe care curiozitatea îl împinge să-și descopere simțurile, instinctele și pâna la urmă drumul în viață. Descoperă că poate să vâneze animale mici dar în același timp să nu le subestimeze, învață că trebuie să se ferească de cele mari, să facă diferența dintre lucrurile cu viață și cele fără viață, află că natura poate fi și ostilă. Indiferent cât incearcă lupoaica să-l protejeze și să-l țină departe de pericole, puiului i-a venit rândul să crească și să se dezvolte independent de căldura iubitoare a mamei.

In aventura sa, puiul de lup ajunge într-un trib de indieni de care este fascinat. Simte ca omul este o ființă superioară, un adevărat zeu. Șeful tribului, Castor Cenușiu reușește să se impună în fața lui și îi este și mai lesne să își urmeze planul, când lupoaica mamă vine în trib să-și recupereze fiul rătăcitor. Castor Cenușiu o recunoaște, știe că o cheama Kiche, că este pe jumătate câine și candva a fost domesticită. O leagă pe Kiche și-l lasă liber pe pui, știind că acesta nu va pleca din trib atâta timp cât mama lui se află acolo. Castor Cenușiu este cel care îl boteaza Colț Alb și cu timpul reușește să-l faca să i se supună, prin forță și bătăi. Are multe de îndurat Colt Alb în tabăra indienilor. Ceilalți câini îl necăjesc, în special Lip Lip care își simte amenințată supremația.

Un moment foarte dureros pentru puiul de lup, este acela cand zeul lui o vinde pe Kiche altui șef de trib. Puiul este despărțit cu violență de mama lui, iar de acum va trebui să facă față singur greutăților pe care i le scoate în cale viața.

Învață cu timpul să o  uite pe Kiche, învață și cum să facă să nu mai ia bătaie de la Castor Cenușiu și mai ales învață să-i țină pe ceilalți câini la distanță, impunandu-și respectul. Nu voia să aibă nimic de a face cu ei, pur și simplu dorea să fie lăsat în pace. Devine un câine de sanie, și cel mai de bază slujitor al stapânului său. Nu-l iubea pe Castor Cenușiu, dar știa ca îi aparține și că îi dă de mâncare.

În tăbara indienilor nu-i era nici bine, dar nu-i era nici rău. Era un mod de viață cu care se obișnuise și nu ar fi vrut să-l părăsească. Dar, Smith Arătosul, un bărbat hâd și la trup și la suflet, a pus ochii pe Colț Alb, și nu l-a slăbit pe Castor Cenușiu pana nu i-a vândut câinele. Smith Arătosul era de o cruzime greu de imaginat. Dacă acest lup nu ar fi fost un exemplar foarte puternic al rasei sale, demult ar fi fost mort din cauza suferințelor la care a fost supus pe vremea când Arătosul îi era stăpân.  Acest om fără inimă trăia ilegal din organizarea de lupte cu câini, iar bietul Colț Alb fusese înrăit până într-atât incât era capabil să ucidă chiar si oameni.

Când era mai mult mort decât viu, în urma unei bătăi crunte cu un buldog, Colț Alb a fost salvat din ghearele Arătosului de cel care avea să-i devină viitorul stăpân, Weedon Scott. Cu foarte mare trudă, acest om va reuși să îmblânzească lupul feroce si mai mult decât atât va deveni în cele din urmă  Învățătorul Iubirii. Colț Alb va invăța în sfârșit să iubească și chiar să-și arate timid afecțiunea, până ce va realiza că nu mai poate trăi fără stăpânul său. Așa cum este de așteptat, viața acestui animal se va schimba intru-totul. Se va schimba într-atât incât va lăsa în urmă Nordul pentru a-și urma stăpânul în însorita Californie.

Acum este rândul lui Colț Alb să-i salveze viața lui Weedon Scott și îi demonstrează că pentru el este oricând gata de sacrificiul suprem.

Spre rușinea mea, cu Colț Alb am făcut cunoștință abia anul acesta cand l-am citit celor doua fetițe ale mele, seara înainte de culcare. Știam că este o poveste foarte tristă despre un lup, dar nimic mai mult. Așa că am avut plăcerea să-l descopăr și eu pentru prima dată, odată cu ele.

Jack London vorbește și explică atât de natural ce simt, cum simt și de ce simt așa animalele acestea sălbatice și feroce, încât înțelegem și noi numaidecât. Chiar și un animal sălbatic și feroce este capabil să iubească dacă i se oferă iubire. Altfel spus, semănăm ceea ce culegem. Este valabil pentru orice ființă. Oferim iubire, primim recunoștință și dragoste, oferim ostilitate, primim mânie și ură.

Recomand această carte oricărui copil peste opt ani. Chiar și mai mic dacă i-o citește mami. Roxi a mea, la cei patru ani, a fost foarte încântată de Colț Alb, a reținut numele personajelor și mare parte din poveste, deși sunt sigură că nu a înțeles chiar tot.  E adevărat că are anumite scene mai dure, din sălbăticie care se guvernează după legea “supraviețuiește cel mai puternic” și poate ar fi bine să fie omise pentru copiii mai micuți. Dar pentru cei mai măricei, nu foarte sensibili, care deja sunt familiarizați cu Animal Planet și Discovery, chiar și aceste secvențe mai dure reprezintă aspecte ale traiului din pădure, descrise foarte frumos de Jack London care reuseste practic să vizualizeze viața prin ochii unui animal.

Stiati că?

• Numele real al lui Jack London era John Griffith Chaney? Și-a luat numele care l-a facut celebru dupa tatăl său vitreg, John London. A avut o copilărie grea, fiind nevoit să-și ajute familia să se întrețină;
• Era un tânăr foarte chipeș, vesel, curajos și mereu dornic de aventură;
• La vârsta de 30 de ani devenise deja celebru pentru romanele sale;
• Între 1900 si 1916 a scris peste 50 de romane de ficțiune și non-ficțiune, sute de nuvele si numeroase articole;
• Împreună cu ce-a de-a doua soție, au investit enorm în casa lor de vis din Glen Ellen. Când în sfârșit a fost gata și trebuiau să-și transporte mobila special comandată, un incendiu puternic a nimicit întreaga construcție. Nici până astăzi nu s-au descoperit adevăratele cauze ale dezastrului;
• Munca asiduă și stilul de viață nu tocmai sănătos i-au adus moartea la doar 40 de ani, în anul 1916.