Drama lui F. Scott Fitzgerald

24 septembrie 1896. Se naște F. Scott Fitzgerald, autorul celebrului roman „Marele Gatsby”.  Un scriitor a cărei scurtă viață ar putea deveni oricând subiectul unui bestseller de succes. A avut două mari pasiuni: literatura și pe Zelda. Și a simțit că a eșuat cu ambele. Citiți mai mult în articolul de mai jos.

Copilăria

Înainte de nașterea lui, părinții se confruntaseră cu moartea primelor două fiice. Tragedia i-a făcut super protectivi și extrem de pretențioși cu educația lui. Fiind credincioși fervenți, îl transferau la diverse școli catolice.

În adolescență Scott și-a descoperit pasiunea pentru literatură. La 13 ani a scris o povestire polițistă care a ajuns imediat într-un ziar local.  Spre deosebire de alți colegi de-ai lui, la vârsta aceea știa foarte clar ce va face în viață. Avea să fie scriitor!

După liceu, s-a înscris la Princeton unde spera să descopere noi tehnici literare. Din păcate, materia s-a dovedit extrem de dificilă, determinându-l să renunțe la studii. S-a înrolat în armată dar a fost imediat cuprins de teama că va muri înainte de a apuca să scrie măcar un roman.

Zelda

Mânat de această spaimă, a scris cu disperare timp de o săptămână, până a terminat manuscrisul pentru primul său roman pe care l-a numit „The Romantic Egotist“, cunoscut azi sub titlul „This Side of Paradise“.

Înrolat și gata să plece pe front, merge cu colegii de regiment să petreacă într-un bar, unde o cunoaște pe Zelda, fiica unui judecător. Fermecătoare, rebelă și extrem de frumoasă, tânăra îi răpește imediat inima lui Fitzgerald.

Spre norocul lui, până să apuce să fie trimis pe front, Primul Război Mondial se terminase.  Acum cea mai mare dorință a lui era să facă bani să o poată întreține pe Zelda. Își publică primul roman, își găsește mai multe joburi, de la agent publicitar la mecanic și o cere în căsătorie. Zelda acceptă și familia lor se va mări în curând cu o fetiță.

Declinul

Cuplul ducea o viață opulentă, stropită din plin cu alcool. Zelda era o noncoformistă care nu se sfia să vorbească vulgar și să fumeze în public. Ernest Hemingway, bun prieten al lui Fitzgerald, o considera „nebună” și o învinuia de lentoarea cu care soțul ei își finaliza romanele. Îi reproșa acestuia că se prostituează scriind povestiri comerciale pentru reviste, în loc să creeze literatură adevărată.

În această perioadă a reușit să termine romanul „Marele Gatsby”. Succesul nu a fost nici pe departe răsunător, iar criticile au fost oarecum slăbuțe. Părea un roman mediocru. Adevărata lui valoare avea să fie realizată abia în timpul celui De-al Doilea Război Mondial când editura Serviciilor Armate a decis să trimită soldaților de pe front 150.000 de exemplare. De atunci a devenit una dintre cele mai citite cărți, care se află și azi pe lista de lectură obligatorie pentru liceu.

Situația avea să se înrăutățească pentru Scott și Zelda imediat după ce ea a fost diagnosticată cu schizofrenie. Stătea mai mult internată prin spitale, în timp ce el își îneca amarul în băutură.

Pentru scriitor acesta era începutul sfârșitului. Din cauza alcoolului a avut două infarcte succesive. Medicii l-au sfătuit să nu mai bea. Era conștient că va muri dacă nu se oprește, dar dependența era mult prea mare. Al treilea infarct i-a fost fatal. Avea doar 44 de ani.