Lorelei

Celebrul scriitor Catul Bogdan, președintele comisiei de bacalaureat de anul acesta, s-a căsătorit. Mireasa este chiar una dintre elevele sale, originară din Galați. Cei doi s-au întâlnit în compartimentul unui tren și de atunci nu au mai putut trăi unul fără celălalt.

Luli și Gabico au fost prietene de mici. Gabriela era doar cu câțiva ani mai mare și dintotdeaua a fost fascinată de Lucica.

Lucica a fost mereu adorabilă. Bebeluș, apoi fetiță năzdrăvană, pe vremea când cei din jur o strigau Luli-Boy, iar apoi o tânără superbă care atrăgea toate privirile.

Deși nu era cu mult mai mare, Gabriela era acum profesoara Lucicăi și își luase rolul cât se poate de în serios. Gabico și Luli se aflau acum în gara din Galați, așteptând trenul pentru București. Părinții veniseră cu ele să le conducă, iar Luli ținea în brațe un coș cu cireșe. Pe peron, impiegatul anunță plecarea trenului, fetele își iau la revedere de la părinți și se urcă în vagon. Numai că cireșele lui Luli s-au împrăștiat pe jos. Fata s-a împiedicat și coșul i-a scăpat din mâini. Se uita descumpănită la cireșe. Ar fi frut să le adune, dar nu mai avea timp.

De la geamul vagonului următor, toată întâmplarea a fost privită de scriitorul Catul Bogdan care-și fuma țigara. Se uita amuzat la acea fată cârlionțată în timp ce își imagina care ar putea fi viața ei. Unul dintre defectele lui de scriitor. Mereu în căutare de noi personaje.

Era început de vară. Mirosul teilor inunda toate străzile și încăperile, umplând nările tuturor muritorilor de un parfum sublim. Era și parfumul pe care îl inspira Luli de la geamul compartimentului său. Gabriela adormise, iar ea se plictisise să se uite pe fereastră. Era mai distractiv să-i zâmbească ștrengărește, în colțul gurii, domnului elegant și cu păr grizonat din compartimentul alăturat. Bărbatul o privea și el, în timp ce fuma în continuu. Ochiadele au continuat, până ce dintr-o dată, scriitorului i s-a făcut rău și a leșinat. Gabriela încă dormea. Luli a fugit în compartimentul vecin.

Catul Bogdan s-a trezit cu o mână caldă și parfumată mângâindu-i fruntea. De când mama lui murise, nimeni nu mai făcuse acest gest. Și iată-l acum dezmierdat de mâna unei fetițe adorabile și extrem de atrăgătoare. Luli i-a făcut o cafea cu lămâie și l-a ajutat să-și revină. Totul sub parfumul incredibil al florilor de tei. La coborâre, Gabriela îl zărește și îl recunoaște pe scriitor. Așa află și Luli cine este omul pe care l-a îngrijit.

Înapoi, la Galați, unde Catul Bogdan fusese desemnat șeful Comisiei de Bacalaureat, emoțiile au început. Curtea școlii este plină de fete pregătite să-și dea examenul de maturitate. Dar ochii lui Catul Bogdan o căuta doar pe una dintre ele. Fata din tren, avea cam vârsta acestor tinere. Știa despre ea doar că o cheamă Luli. O auzise pe prietena ei strigând-o.

Dar în loc să o descopere pe cea pe care o căuta cu disperare, a recunoscut-o pe Gabriela. S-a simțit invadat de un entuziasm nemaintâlnit până atunci. Simțea că o va întâlni și pe Luli și a ținut un discurs privind fără întrerupere spre Gabriela. Ochii scriitorului nu au trecut neobservați de fată, care i-a înțeles greșit cuvântarea și a crezut că i-a fost dedicată.

Zilele următoare Catul Bogdan a revăzut-o în sfârșit pe fata din tren. A urmărit-o și a aflat cine este. De atunci, idila lor s-a desfășurat cu o intensitate a sentimentelor pe care nici unul dintre ei nu și-o puteau explica. Au petrecut clipe minunate într-o trăsură care-i ducea spre nicăieri. Apoi convenit să se ducă la tatăl ei la birou și să o ceară de soție. Părinții lui Luli știau că nu se pot opune și au fost de acord să le facă o nuntă ca în povești la via familiei.

Catul Bogdan nu mai trăise asemenea fericire. I-a scris prienului său, evreul Nathan, că se va întoarce la Iași cu doamna Luli, tânăra lui soție și că se lăsase de fumat de dragul ei. După ce s-au acomodat în casa scriitorului, cuplul a plecat într-o lună de miere care a durat un an. S-au plimbat pe toate mările din toată lumea. Niciunul dintre ei nu crezuseră vreodată că le va fi dat să trăiască o asemenea fericire.

Dar oricât de lungă ar fi o vacanță, tot ajunge la final. Familia Bogdan a revenit în casa de la Iași. El si-a reluat cursurile ca profesor iar ea își petrecea ziua cu dadaia care o crescuse de când se născuse și o urmase și la Iași, cu haziaica, servitoarea lui credincioasă și cu Nathan care îi mai ținea de urât. Săptămânile treceau, iar Catul Bogdan își petrecea din ce în ce mai mult timp în biroul său, încercând să schițeze un nou roman. Luli își petrecea zilele în camera unde își trăise singurătatea și mama soțului ei cu ani în urmă.

Degeaba Nathan își muștruluise piretenul că-și neglijează soția. Scriitorul învia o scurtă perioadă după care se afunda din nou în fumul de țigară din biroul lui.

Era un bărbat atrăgător, celebru și dorit de femei. Luli știa asta foarte bine din corespondența pe care soțul ei o primea zilnic de la admiratoarele din toată țara. Catul Bogdan nu dădea importanță niciuneia dintre aceste scrisori. Le arunca pe toate în sobă. Dar scrisorile de la Lorelei îl atrăgeau ca un magnet. Pe prima, misterioasa admiratoare o semnase L. Inițiala îl ducea bineînțeles cu gândul la soția lui. Însă nu avea cum să fie o farsă, deoarece clar acela nu era scrisul lui Luli.

Epistolele au continuat să apară la cutia poștală. Pe unele le găsea chiar Luli și nu își putea ascunde gelozia. Zece scrisori a trimis Lorelei iar Catul Bogdan nu avea încă idee cine ar putea fi. Descoperă în cele din urmă acelasi scris familiar prin corespondența soției sale. Era Gabriela. Admiratoarea lui secretă era chiar prietena cea mai bună a soției sale.

Luli și Gabico nu se mai văzuseră de mult. Dar își scriau cu regularitate. Anul acesta, de Paște, Luli o invitase pentru prima dată la Iași. Soții Bogdan se aflau cu Nathan la masa din curte când Luli a început să se simtă rău. Tocmai când Gabriela ajunsese, salvarea o ducea pe Luli la spitaul unde și-a găsit sfârșitul. O apendicită acută îi pusese capăt poveștii de iubire.

Gabrielei nu i-a luat mult timp să o înlocuiască. Nici nu trecuse bine anul de doliu că și devenise logodnica scriitorului. Viața cu actuala soție era diferită față de cea cu Luli. Scriitorul ieșea seară de seară la petreceri și sindrofii. Toți cunoscuții lor o felicitau pe Gaby pentru schimbarea lui Catul Bogdan.

Gabriela era o femeie tânără și cochetă, dornică să fie în vogă și admirată. Îl convinsese pe soțul ei să-i cumpere chiar și propriul ei automobil. Cum scriitorul a început să se închidă din nou în birou, nu a trecut mult și Gaby și-a găsit alinarea în brațele altui bărbat.

Iar celebrul scriitor Catul Bogdan avea să aibă șocul vieții lui. Prin corespondența fostei sale soții a găsit o scrisoare în care Luli îi cerea prietenei ei să testeze fidelitatea bărbatului pe care îl iubește.

Mi-a plăcut?

Da. O poveste de iubire sensibilă, cu multe subtilități. Nu înțeleg de ce intră în categoria literaturii pentru copii și adolescenți. Oricum e o carte care merită citită, zic eu după 18 ani, pentru a nu-și pierde din valoare.

Știați că?

• Ionel Teodoreanu este considerat a fi unul dintre cei mai chipeși scriitori din istoria literaturii române;
• își câștiga pâinea din meseria de avocat, dar nu a abandonat niciodată literatura;
• succesul romanului La Medeleni a fost ca un blestem care l-a urmărit în tot parcursul său literar. Ștacheta fusese atât de ridicată, încât criticii și cititorii nu acceptau decât o scriitură cel puțin la fel de bună;
• a murit la doar 57 de ani când a ieșit să facă niște cumpărături. A făcut un infarct care i-a fost fatal pe loc.