Noul mister al Vaticanului

Francois Brune

Un aparat cu ajutorul căruia putem să urmărim, ca într-un film, toată istoria omenirii? Să selectăm un anumit personaj și să-i analizăm viața? E cu putință așa ceva? Există mărturii care susțin că un asemenea aparat a fost deja inventat iar acum a devenit unul dintre cele mai bine păzite secrete ale Vaticanului. Cea mai cutremurătoare „dovadă” prezentată în presă, a fost o fotografie a lui Iisus Hristos, capturată direct din incredibilul aparat.

Fotografia lui Iisus în ziar

În prima duminică a lunii mai 1972, săptămânalul italian „Domenica del Corriere” publica un articol șocant însoțit de o fotografie a lui Iisus Hristos. Preotul benedictin Pellegrino Ernetti, confirma fantastica descoperire a cronovizorului, aparatul care putea capta trecutul.

Preotul nu era un simplu cleric, fără nicio altă pregătire profesională. Avea cunoștințe solide de fizică, fiind pasionat îndeosebi de cea cuantică și studia temeinic muzica arhaică.

Combinarea acestor pasiuni a dus la primele lui experimente care au avut loc în anii ‘50.

Rezultatul incredibil al experimentelor

Un deceniu mai târziu, tot un preot și tot pasionat de știință îl întâlnește pe Părintele Ernetti. Francezul Francois Brune se afla într-o călătorie prin Veneția și tocmai aștepta în stație vaporul, când din întâmplare a intrat în vorbă cu un necunoscut. Acesta era chiar Ernetti care l-a fascinat pe Brune din prima secundă. Discuția, la început banală, i-a dus spre teme teologice și filozofice atât de profunde, încât Ernetti și-a invitat a doua zi interlocutorul să-l viziteze la birou pentru a continua dezbaterea.

Brune a onorat invitația cu mare entuziasm. Și avea și de ce!  Părintele Ernetti avea să-i facă o dezvăluire uluitoare.

Totul începuse pe vremea când Ernetti lucra împreună cu un alt preot, Agostino Gemelli, la Universitatea Catolică din Milano. Cercetau un dispozitiv pentru studiul muzicii vechi bisericești. Era un mecanism greoi cu multe benzi ce se rupeau și trebuiau lipite. În timp ce rulau o astfel de bandă, pe fundal s-a auzit o voce, pe care Gemelli a recunoscut-o imediat: a tatălui său decedat în urmă cu mai mulți ani.  O experiență înfricoșătoare pentru unii, dar un punct de plecare al unui nou experiment pentru cei doi savanți.  

Descoperirea

Li s-a confirmat ceea ce știau deja. Și anume că trecutul are propria energie, care lasă urme și poate fi captată sub formă de unde. „Orice întâmplare din viaţa oamenilor şi a planetei, fie ea mă­reaţă sau insigni­fiantă, produce o formă de energie şi cre­ează o amprentă de radiaţie mag­netică, care reverberează prin timp şi spaţiu”, îi explicase Ernetti prietenului său francez. Așadar s-au apucat să aprofundeze descoperirea. Doar că nu singuri. De data aceasta li s-au alăturat alți 10 savanți, majoritatea numelor lor rămânând secrete până în ziua de azi. A transpirat însă identitatea a doi dintre ei. Primul ar fi fost fizicianul italian Enrico Fermi, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică și descoperitor al fisiunii nucleare; iar cel de-al doilea, germanul Wernher von Braun, pionier în zborul rachetelor.

Cronovizorul

Din munca și cunoștințele celor 12 savanți, a rezultat o mașinărie capabilă să redea trecutul. Aceasta era de fapt o cutie de mari dimensiuni, dispusă cu manete, catozi, cadrane și o mulțime de antene, toate confecționate din metale rare. Aparatul era practic un televizor la care se putea urmări orice bucată de film din istorie. Doar că imaginea apărea sub uforma unor holograme 3D cu sonor dar alb-negru. A fost „botezat” cronovizor, iar creatorii lui au început să-l seteze pe diferite frecvențe de undă pentru a urmări diferite evenimente sau personaje din trecut. Printre altele, ochiul cronovizorului  s-a oprit pe rând asupra lui Cicero, Napoleon, Mussolini și a privit asupra dezastrului abătut asupra orașelor Sodoma și Gomora. Dar cel mai important, a mers pe urmele răstignirii lui Iisus Hristos încă de când acesta se afla în Grădina Ghetsimani.

„Cînd am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice. Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinței populare, şi aceasta era o practică frecventă“, a explicat călugărul.

„Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“.

Acește imagini au fost cele care au făcut înconjurul lumii după articolul șocant apărut în Domenica del Corriere.

Un secret de proporții

Cu siguranță se făcuse o descoperire fantastică, ce avea implicații uriașe. Nu e de mirare că Padre Ernetti avea mustrări de conștiință după ce i-a mărturisit invenția sa lui Brune și l-a rugat pe acesta să țină secretul cu sfințenie.

După plecarea lui Brune din Veneția, cei doi preoți au continuat să țină legătura o perioadă de timp, prin corespondență, fără a face referire directă la mașina timpului.

Cu toate acestea, unul dintre cei 12 ar fi vorbit cu un jurnalist iar secretul a fost deconspirat. Când Domenica del Corriere l-a întrebat dacă într-adevăr există o mașină a timpului, Ernetti a răspuns „Da!”.

Și și-a menținut cu fermitate acest răspuns de fiecare data când era întrebat, până în ziua în care a murit.

În 1993, cu un an înainte de moartea lui, la ultima conversație pe care Francois Brune a avut-o cu el, i-ar fi spus că mașinăria a fost dezasamblată, iar fiecare componentă a ei se află în câte un loc al Vaticanului. „Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfârșit prin a cădea de acord (nn. Papa Pius al XII-lea) că trebuie să dezasamblăm această maşină“ i-a spus Ernetti prietenului său.

Mit sau realitate?

Dacă această mașinărie a existat vreodată sau este doar un mit amplificat de scriitori și scenariști, este puțin probabil să aflăm vreodată.

Cert este că atât Pellegrino Ernetti cât și Francois Brunes au fost preoți și oameni de știință respectabili, care au publicat studii și cărți remarcabile.

Părerile oamenilor de știință despre subiect sunt, așa cum e și normal, extrem de împărțite. Unii susțiin că o astfel de mașinărie ar fi fezabilă, alții spun că au și reușit să pășească pe urmele lui Ernetti. Ca de obicei, scepticii refuză să ia în calcul existența ei. Alții sunt de părere că Ernetti a inventat într-adevăr ceva, asupra căruia Vaticanul păstrează tăcerea, nu sunt însă convinși că ar fi totuși chiar o mașină a timpului.

Adevăr sau mit…etse un subiect incitant, pe care Brune îl dezvoltă în cartea sa într-un mod plauzibil, chiar dacă el însuși recunoaște în repetate rânduri că povestea lui poate părea de domeniul SF-ului.