Știați că…

Autorul francez Gui de Maupassant făcea parte din intelectualii Parisului care urau Turnul Effel? Pentru a-și feri ochii de „hidoasa construcție”, scriitorul lua de multe ori masa chiar în restaurantul din turn, acesta fiind unul dintre puținele locuri din oraș de unde monumentul nu era vizibil.

A fost inaugurat la 31 martie 1889 și urma să fie mândria Expozitiei Universale de la Paris. După 20 de ani, Turnul Eiffel trebuia demolat.

Dar personalitățile vremii nu aveau de gând să-i vadă profilul pe cerul orașului lor pentru următoarele două decenii. Așa că nici nu fusese bine pusă piatra de temelie a viitorului turn, că protipendada artelor și a literelor a și trimis un protest directorului Lucrărilor Expoziţiei Universale în care își manifestau indignarea:

Ca să vă daţi seama de ceea ce spunem, e suficient să vă închipuiţi pentru un moment un turn ridicol de înalt, dominând Parisul, ca un coş negru, uriaş, de uzină, strivind prin masa sa barbară Notre-Dame, Sainte-Chapelle, Turnul Saint-Jacques, Luvrul, Domul Invalizilor, Arcul de Triumf, toate monumentele noastre umilite, toată arhitectura noastră micşorată, dispărând, deci, în acest vis stupefiant. Şi, vreme de 20 de ani, vom vedea turnul întinzându-se deasupra întregului oraş, fremătând încă de geniul atâtor secole, vom vedea alungindu-se, ca o pată de cerneală, umbra odioasă a coloanei odioase din bucăţi de fier îmbinate”.

Alături de Maupassant, protestul a fost semnat și de Charles Garnier, arhitectul Operei din Paris, compozitorii Charles Gounod, Jules Massenet, dar şi de scriitorii François Coppée, Alexandre Dumas-fiul, Charles-Marie Leconte de Lisle și Sully Prudhomme

Totuși, opera lui Gustave Eiffel s-a bucurat de un succes răsunător astfel încât turnul a devenit atracția principală a turiștilor din toată lumea. Desigur, asta l-a enervat și mai tare pe Gui de Maupassant care declara:

„Am părăsit Parisul şi chiar Franţa pentru că Turnul Eiffel a ajuns să mă plictisească îngrozitor. Nu numai că-l vezi de peste tot, dar îl găseşti peste tot, realizat din orice material cunoscut omului, etalat în fiecare fereastră; un coşmar inevitabil, agonizant”.

Datorită înălțimii sale, construcția a fost intens folosită în comunicații, devenind utilă și indispensabilă.

După cei 20 de ani, turnul a rămas în picioare iar parizienii ajunseseră să nu-și mai poată închipui orașul fără el.

În timpul ocpației naziste a Franței, Hitler a ordonat ca turnul să fie dărâmat și dat la fier vechi. Dar se pare că monumentul avea un înger păzitor. Generalul care primise ordinul era un mare iubitor de artă și a amânat până în ultimul moment executarea lui.

Astfel, de la o „rușine” arhitecturală, turnul Eiffel a ajuns în prezent să fie considerat un simbol al Frantei, fiind vizitat anual de circa 7 milioane de turisti din toate colturile lumii.