Știați că…?

Poetul și filozoful Constantin Noica a fost condamnat pe vremea comuniștilor la 25 de ani de închisoare. Vinovatul principal pentru șederea lui la Jilava a fost chiar prietenul său, Mircea Eliade.

După ce și-a luat licența în Filozofie și litere, Constantin Noica a plecat la Berlin unde a predat la Institutul Româno-German. Acolo a stat pe toată perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

A îndrăznit să citească Noaptea de Sânziene

S-a întors în țară în anul 1949 când a început să fie urmărit și persecutat de comuniști. Era un intelectual, prieten cu toți marii oameni de cultură ai vremii respective, întemnițați și ei, unul câte unul, ca dușmani ai regimului.

Lui i-a venit rândul să fie acuzat în decembrie 1958. Era învinuit de uneltire împotriva ordinii de stat, răspândirea mansuscriselor cu caracter duşmănos şi a cărţilor legionarilor fugiţi din ţară.

Cartea cu caracter dușmănos era romanul Noaptea de Sânziene iar legionarul fugit din țată nu era nimeni altul decât Mircea Eliade.

A fost eliberat din închisoare după șase ani, dar Securitatea a rămas pe urmele lui pentru tot restul vieții sale.

„Eliade” – cuvânt interzis

În perioada comunistă era foarte riscant doar să-i pomenești numele lui Mircea Eliade. Ce să mai vorbim despre a-i citi cărțile pe sub mână.

Nepotul său, Sorin Alexandrescu, își amintește cu tristețe: „Nu ştiam nimic despre viaţa lui personală, nici despre activităţile lui publice sau politice, dinainte de 1940, mi-o aminteam foarte vag, sau chiar deloc pe tanti Nina, soţia lui, dar ştiam foarte bine că, dată fiind prezenţa lui «afară», noi cei «dinăuntru», familia mea, ca şi mine, puteam suferi diverse represalii din partea autorităţilor. […] Toată şcoala şi universitatea, grija cea mai mare a fost că, dacă se descoperea legătura cu Mircea Eliade, părinţii mei puteau fi arestaţi, iar eu puteam fi dat afară şi trimis pe vreun şantier, prin cine ştie ce coclauri”.