Clopotele din Bazel

Louis Aragon

Diane Brunel divorțează, după ce află că soțul ei e cămătar

Un divorț zguduie înalta societate pariziană. Diane, o tânără aristocrată, cere separarea de soțul ei, Georges Brunel. Motivul? Brunel nu e omul de afaceri respectabil pe care îl credea toată lumea. E, de fapt, un cămătar. Mai mult, numele lui apare legat de un scandal grav: sinuciderea unui ofițer, îndatorat până peste cap tocmai față de el. Diane spune că nu a știut nimic. Prietenii ei se îndoiesc. Brunel, între timp, dispare din lumea afacerilor și reapare, surprinzător, în rândurile poliției secrete. Pentru Diane, acesta e doar cel mai recent episod dintr-o viață construită, de fiecare dată, în jurul unui bărbat bogat.

Povestea ei deschide romanul Clopotele din Bazel, de Louis Aragon — primul volum din marele ciclu Lumea reală.

Diane, femeia care trăiește prin bărbați bogați

Diane de Nettencourt vine dintr-o familie nobilă, dar săracă. Nu are avere. Are, în schimb, frumusețe și ambiție. Trece de la un bărbat bogat la altul, mereu spre unul mai avantajos. Fiul ei o demască fără să vrea, într-o scenă memorabilă: îi spune „tată” amantului mamei sale, chiar în public. Nimeni nu râde. Toată lumea știe deja.

Căsătoria cu Brunel părea, la prima vedere, alegerea cea mai sigură. Bani mulți, un soț discret, o viață confortabilă. Adevărul iese la iveală abia mai târziu — și odată cu el, divorțul care deschide romanul.

Diane simbolizează lumea veche: o aristocrație în declin, agățată de aparențe și de bani, incapabilă să se adapteze la o societate care se schimbă rapid în jurul ei.

Catherine, tânăra care refuză iubirea

A doua figură centrală e Catherine Simonidzé. E georgiană, tânără, independentă cel puțin financiar — trăiește din cecurile trimise de tatăl ei, magnat petrolier la Baku. Refuză însă supunerea față de un bărbat. Colecționează amanți, dar se ferește să iubească pe cineva cu adevărat.

Totul se schimbă când Catherine intră în contact cu o grevă a taximetriștilor din Paris. Descoperă solidaritatea muncitorească. E ridicată chiar ea de poliție, într-o razie. Se îndepărtează treptat de anarhismul din tinerețe și se apropie de ideile socialiste.

Catherine simbolizează generația de tranziție: femeia care simte că vechea lume nu îi mai oferă nimic, dar nu a găsit încă drumul clar spre cea nouă.

Clara Zetkin, femeia care anunță o lume nouă

A treia femeie din roman a existat cu adevărat. Clara Zetkin a fost o lideră socialistă germană, una dintre vocile feministe importante ale Europei de la începutul secolului XX. Ei îi datorăm, de altfel, Ziua internațională a femeii — Zetkin a propus, în 1910, instituirea zilei de 8 martie ca zi dedicată luptei pentru drepturile femeilor. Prin ea, Aragon conturează imaginea „femeii viitorului” — opusul complet al lui Diane.

De ce se numește „Clopotele din Bazel”

Titlul vine de la Congresul socialist internațional ținut la Basel, în 1912. Clopotele orașului elvețian sună la finalul congresului, ca simbol al speranței pentru pace. Doi ani mai târziu, izbucnește Primul Război Mondial. Cele trei povești ale romanului converg, simbolic, spre acest moment — lumea veche a lui Diane se ciocnește de lumea nouă a Clarei Zetkin.

Stil și încadrare literară

Romanul marchează trecerea lui Aragon de la suprarealism la un realism social angajat politic. Suprarealismul este un curent artistic și literar apărut la începutul secolului XX, care punea în prim-plan visul, imaginația și scrisul spontan, eliberat de controlul rațiunii — o formă de artă interesată mai degrabă de subconștient decât de realitatea imediată. Aragon renunță treptat la acest tip de scriitură pentru a descrie direct lumea socială din jurul lui, cu tensiunile și nedreptățile ei. Structura pe trei personaje feminine îi permite să traverseze medii sociale foarte diferite — de la saloanele aristocrației la grevele muncitorești și congresele socialiste. Rezultatul e un tablou amplu al Europei dinaintea Marelui Război.

Ritmul e inegal pe alocuri. Valoarea cărții stă, mai ales, în felul în care personajele feminine devin oglinzi ale unor epoci și ideologii diferite.

Despre autor

• Louis Aragon s-a născut în 1897, la Paris.
• A aflat abia în 1918, chiar în ziua plecării pe front, că femeia pe care o credea sora lui era, de fapt, mama lui.
• A fondat, alături de André Breton, mișcarea suprarealistă.
• S-a rupt de suprarealism în anii 1930 și s-a apropiat de Partidul Comunist Francez.
• A primit Premiul Théophraste Renaudot pentru al doilea volum al ciclului, Cartierele elegante.
• A cunoscut-o pe Elsa Triolet în 1928. Ea i-a devenit soție și muză literară pentru tot restul vieții.
• A fost erou de război, implicat în Rezistența franceză.
• După 1959, numele lui a apărut frecvent printre candidații la Premiul Nobel pentru Literatură. Nu l-a primit niciodată.