Nobelul lui Pasternak

Doctor Jivago a văzut prima dată lumina zilei în Italia. Imediat ce a ieșit de sub tipar, s-a vândut ca pâinea caldă și a devenit un bestseller. Un an mai târziu, autorul lui, avea să fie răsplătit cu cea mai mare distincție pentru literatură – Premiul Nobel. Doar că Boris Pasternak a refuzat politicos recompensa supremă la care visează orice scriitor. De ce a luat această decizie cel puțin ciudată?

Pasternak și-a început cariera literară în 1914 când a publicat o carte de poezii. Tot pe versuri s-a concentrat și în perioada războiului iar după Revoluția Roșie din 1917 a încercat să-și adapteze discursul astfel încât să nu supere pe nimeni. A scris poeme pro bolșevice care i-au adus recunoștința oficială a autorităților vremii.

În perioada stalinistă, văzând ororile la care era supus poporul rus, Pasternak decide că cel mai bine ar fi să renunțe, măcar pentru o vreme, la scris. În această perioadă se ocupă de traduceri ale operelor străine agreate de Regim.

Refuzul editurilor ruse

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial publică două volume, fără cine știe ce răsunet. În iarna lui 1945, începe să scrie Doctor Jivago. Odată terminată, Pasternak a știut că va fi opera carierei lui. A încercat să ducă manuscrisul la câteva edituri din Moscova, însă toate l-au refuzat pe motiv că avea un subiect antisovietic.

Mare i-a fost mirarea, deoarce nu strecurase cu intenție nimic compromițător în romanul său. Singurul „păcat” pe care îl vedea era acela de a nu fi elogiat Partidul. Hrusciov conducea cu o mână de fier, iar aparatul de cenzură era dominat de paranoia.

Boris Pasternak nu voia să renunțe. Știa că scrisese o capodoperă care trebuie citită. Așa că trimite manuscrisul „pe sub mână” la o editură din Italia.

Bestseller în Occident

Doctor Jivago a fost un succes imediat și s-a răspândit rapid în toate țările occidentale. Subiectul romanului, faptul că fusese interzis în URSS și coperta al cărui design arăta asta, au deschis calea unor vânzări uriașe.

În 1958, enigmaticul scriitorul rus a fost nominalizat la cel mai prestigios premiu pentru literatură – Premiul Nobel. Pasternak a primit marea disticție de la Stockholm care, din păcate, i-a adus numai necazuri. Pentru sovietici, nu era motiv de mândrie faptul că un scriitor rus era laureat al Premiului Nobel. Ba din contră! Acordarea acestui premiu nu era altceva decât un gest ostil față de patrie.

Pedeapsa de a fi laureat Nobel

Boris Pasternak a fost imediat exclus din Uniunea Scriitorilor, criticat de presa comunistă sugerândui-se să refuze din proprie inițiativă distincția pentru a rămâne cetățean al URSS. Temându-se pentru viața lui și a familiei, scriitorul s-a supus regimului și a refuzat premiul.

Stresul la care a fost supus i-a deteriorat grav sănătatea iar Pasternak a murit doi ani mai târziu. Conspiraționiștii sunt convinși că moartea scriitorului nu a fost naturală. Decesul a fost cauzat de un cancer pulmonar, care spun ei ar fi fost declanșat prin iradiere după ce Pasternak a devenit persona non grata pentru regimul comunist de la Moscova.

În 1989, după ce comunismul din Europa de Est începuse să cadă, premiul Nobel al scriitorului a fost decernat post-mortem la Stockholm fiului acestuia, Evgheni Pasternak.