24 aprilie

24 aprilie 1731, data la care a încetat din viață scriitorul englez Daniel Defoe. A avut o viață interesantă și intensă. Atât de intensă încât a fost legat la stâlpul infamiei, încarcerat și aproape ucis.

Numele său era de fapt Daniel Foe. Tatăl său a adăugat particula De, devenind astfel Defoe. A schimbat numele, deoarece spera că fiul lui va ajunge preot. Iar vechiul nume nu ar fi fost demn de asemenea meserie.

Contrar așteptărilor părintelui său, Daniel a arătat încă din tinerețe o lipsă de obediență pentru biserică, alegând să studieze la o școală a dizidenților, aflată într-un cartier mărginaș al Londrei.

A arătat un mare interes spre gazetărie, fiind unul dintre pionerii acestui domeniu. A înființat publicația The Review, iar în 1702 a scris pamfletul Cum să scapi mai ușor de eretici, care i-a adus persecuții dintre cele mai grele. Timp de trei zile a fost legat la stâlpul infamiei într-o piață publică din Londra.

Desigur, autoritățile se așteptau ca cetățenii să-l umilească și să arunce cu pietre. În schimb au avut parte de o mare surpriză. Defoe a fost aclamat, i s-au cântat imnuri și i s-au adus ghirlande de flori.

După ce a ieșit din închisoare, și-a continuat activitatea de gazetar, a scris sute de poezii și eseuri și la aproape 60 de ani s-a apucat de primul său roman care a avut un succes fulminant: Robinson Crusoe.  

În următorii cinci ani, romanele lui au curs pe bandă rulantă. Toate scrise din perspectiva eroilor, la persoana I.

În 1721 izbucnise epidemia de ciumă la Marsilia. S-a gândit că abordarea acestui subiect va fi un succes, așa că a scris Jurnalul din anul ciumei. Defoe are ca principală sursă pentru romanul lui, jurnalul unchiului său Henry Foe, martor la epidemia de ciumă din Londra anului 1665. Un sfert din populația orașului a murit atunci, adică aproximativ 100.000 de oameni. Dufoe descrie cu acuratețe evoluția flagelului de la ridiculizarea pericolului, la conștientizarea lui, la disperare și în final la agonie. Interesant este realismul acestui roman foarte bine documentat. Note mortuare, cercetări și observații medicale, cu privire la evoluția bolii, implicații economice, toate transportă cititorul într-un cadru extrem de palpabil și în același timp înfricoșător.

Spre sfârșitul vieții avea multe datorii și se ascundea de creditori. A suferit de o stare de letargie prelungită, care se pare că i-a și adus sfârșitul pe 24 aprilie 1731.