Arhipelagul Gulag

Aleksandr Solejnițîn

Inițial a fost Marxist convins. În al Doilea Război Mondial a luptat pe front cu mare curaj. A fost chiar și decorat de două ori până a ajuns la gradul de căpitan. Viața lui ia o turnură dramatică în momentul în care îi scrie unui prieten despre îndoielile care încep să i se înfiripe cu privire la regimul sovietic și mai ales cu privire la Stalin. Scrisoarea este interceptată de KGB și de aici începe calvarul.

Aleksandr Soljeniţîn este anchetat, arestat, condamnat la 8 ani de închisoare și deportat pe Arhipelagul Gulag. Atrocitățile la care este martor în perioada detenției îl determină să scrie cu lux de amănunte ororile la care sunt supuși deținuții politici. Dintr-un susținător al regimului de la Moscova, devine un anticomunist fervent, hotărât să dezvăluie întregului Occident crimele comise de URSS.

227 de deținuți politici a intervievat Solejnițîn pentru „încercarea sa de investigație literară”. Drept sursă i-au servit miile de pagini de legi și documente din lunga perioadă de represiune politică. 227 de bărbați, femei și chiar copii, condamnați să trăiască în cele mai crunte condiții. Și totuși aceștia au fost unii dintre norocoșii care au supraviețuit. Cei mai mulți și-au lăsat oasele pe tărâmurile, parcă nețărmuite, ale GULAG-ului rusesc.

Legile nu erau făcute pentru a apăra cetățenii, ci pentru a-i condamna.

Oricine putea fi acuzat de acte împotriva regimului sovietic, aruncat în lagăr sau chiar condamnat la moarte. Oameni nevinovați erau luați cu forța din casele lor, în miez de noapte, îmbrăcați în pijamale și aruncați în săli de anchetă unde erau torturați până recunoșteau tot ce nu făcuseră vreodată.

Transportați spre lagăre în vagoane de animale, spălați cu apă sloi, scoși la muncă silnică dinainte de a se crăpa de ziuă, până ce apunea soarele. Cei mai mulți mureau din prima lună de detenție.

Solejnițîn, ca absolvent de Matematică și Fizică, a fost trimis într-o închisoare specială, unde împreună cu alți deținuți intelectuali au făcut cercetare în folosul regimului.

La începutul anilor 50 este trimis într-un largăr de reeducare, unde primește vestea că are cancer la stomac. În același timp a fost lovit și de altă veste. Era nevoit să divorțeze de soția sa, Natalia, deoarece partenerele prizonierilor din Gulag riscau să-și piardă slujbele.

Occidentul a aflat

În 1953, după moartea lui Stalin este eliberat și trimis în exil în Siberia, unde predă matematcă și începe să scrie nuvela „O zi din viaţa lui Ivan Denisovici” precum povestea Gulagului.  

O parte din scrierile sale ajung în Occident drept pentru care autoritățile sovietice îi confiscă toate manuscrisele și îi interzic să mai publice. Dar cele trei volume ale „Arhipelagului Gulag” și-au făcut datoria cu vârf și îndesat. Tot mapamondul știa acum ce orori se ascund de fapt în spatele visului idilic al comuniștilor ruși.

Premiul Nobel

În 1970 Solejnițîn a obținut preiul Nobel pentru literatură pe care și-l va recupera abia 4 ani mai târziu, când va fi din nou arestat și deportat în Germania.  Oricât încerca KGB-ul să-l reducă la tăcere,  scrierile lui continuă să treacă masiv granițele URSS-ului și să șocheze Occidentul.

Abia după 1989, ”Arhipelagul Gulag” a fost publicat și în URSS dar într-o formă mult contrasă. Cartea  a putut fi citită integral de poporul rus, doar după dizolvarea Uniunii Sovietice.

Mi-a plăcut?

Nu este deloc o lectură ușoară. Nu este un roman care să curgă. Este, așa cum spune și autorul, un eseu de cercerare a unei perioade negre din istoria Rusiei. Solejnițîn își documentează lucrarea cu multe legi, documente și date, care solicită concentrarea cititorului.

Drept urmare „Arhipelagul Gulag” este fără doar și poate o carte care merită, dar nu vă așteptați să o citiți rapid și ușurel, seara înainte de culcare.