Fetița pe care au lăsat-o în urmă
Despina și Anton Goza au înfiat-o când avea mai puțin de șase ani și au iubit-o din prima clipă ca pe propria lor fiică. Iar Natalia nu maifesta nicio curiozitate cu privire la părinții ei naturali. Până la 20 de ani când a descoperit o scrisoare bine ascunsă în seiful din podul casei.
O noapte de ianuarie, 1941, București. La ușa apartamentului se auzeau bătăi violente. Momentul la care se gândeau cu teroare venise. Soldații erau acolo să îi ducă cine știe unde, cel mai probabil spre pieire. Părinții își iau fetița în brațe și reușesc să scape de legionari ca prin urechile acului. S-au ascuns pe străzile lăturalnice, troienite și înghețate. Gerul înțepător le sufla prin hainele subțiri. Fetița plângea și înainta cu greu. Tatăl a luat-o în brațe dar frigul și teama o făceau să plângă și mai tare. S-au adăpostit într-un bloc, chiar în camera unde se aflau cazanele de încălzire. Dar fetița tot nu se liniștea iar părinții se temeau că țipetele ei le vor aduce moartea. Bărbatul și-a convins soția că singura lor șansă era să fugă și să lase copilul în urmă. Nimeni nu va bănui că fetița este evreică iar ei o vor căuta atunci când vor fi în siguranță.
Fetița s-a văzut dintr-o dată singură. Părinții i-au spus doar că se vor întoarce repede. O bătrânică a găsit-o aproape înghețată în fața scării și a dus-o la orfelinat.
Anton și Despina luaseră decizia să adopte un copil. Le ajunseseră sarcinile pierdute și încercările ratate. Direactoarea orfelinatului le-a spus că fetița pe care și-o doreau nu scosese nici măcar un singur cuvânt de când fusese adusă. Cel mai probabul era mută. Singurul lucru care părea să o scoată din carapacea ei era un pian. Cei doi tineri nu s-au lăsat intimidați și au finalizat adopția.
În casa lor, micuța Natalia creștea și înflorea pe zi ce trecea. Iar glasul îi revenise. În conacul familie Goza avea propriul pian, lua lecții cu o profesoară renumită și se bucura de iubirea necondiționată a părinților ei adoptivi.
Așa cum era de așteptat, războiul s-a abătut și asupra Bucureștiului. Urletul sinistru al sirenelor era urmat de o ploaie de bombe. Pentru Despina și Natalia devenise un obicei să stea îmbrățișate în pivniță, rugându-se și sperând ca ploaia să le ocolească și de această dată. Și pe ele și pe Anton, care claustrofob, prefera să aștepte pe bancă în Cișmigiu, încetarea bombardamentului.
Și rugile le-au fost ascultate. Au supraviețuit toți trei războiului, însă necazurile lor aveau să continue. Deveniseră ținta comuniștilor care îl vedeau pe Anton drept un dușman al poporului. Un funcționar care dădea târcoale casei Goza, i-a evacuat în cele din urmă. Înainte de a părăsi conacul, Natalia a găsit în cufărul din pod o scrisoare de la părinții săi naturali către Despina și Anton. Nu o uitaseră. Acum erau în America și încercau să ia legătura cu ea. Dar Despina a fost paralizată de teama că o va pierde.
Natalia și părinții ei au ajuns să locuiască într-un cămin fără condiții, mizer și cu apă rece, unde împărțeau bucătăria cu restul chiriașilor. Suspiciunea le impunea o tăcere de mormânt. Pereții aveau urechi și oricare dintre vecini sau cunoscuți putea fi un turnător.
Pe Victor nu îl mai văzuse de când devenise un membru important al PartiduluI Comunist. Părea că uitase ajutorul pe care i-l oferise Anton pe vremea când era doar un student sărac care căuta prin gunoaie. Acum a apărut brusc în viața Nataliei. Tânăra a început o relație secretă și pasională cu el, deși amândoi erau conștienți că un viitor împreună era imposibil.
Un weekend cu el la mare, doar ei doi, i se părea un vis. Așa că Natalia a acceptat să-și mintă părinții că pleacă cu colegii de la serviciu.
Dimineață a zburdat cu inima sărindu-i din piept spre locul de întâlnire. Doar că Victor era foarte tăcut și părea măcinat de gânduri. Iar mașina lui nu se afla pe drumul către mare.
Unde o duce Victor pe Natalia și ce se va întâmpla cu iubirea lor? Vă recomand, cu mare drag, să citiți cartea J.
Mi-a plăcut?
Foarte mult! Descrierea unei perioade negre din istoria României, pusă într-o poveste sensibilă și plină de suspans. Scriitura atrage și ține cititorul „în priză”, mai ales că întâmplările relatate sunt reale. Natalia și ambele ei perechi de părinți chiar au existat, bineînțeles cu alte nume, și chiar au trăit destinul crunt al personajelor din carte.
Știați că…
– Fetița pe care au lăsat-o în urmă este romanul de debut al scriitoarei Roxanne Veletzos?;
– Autoarea s-a născut la București și a emigrat în Statele Unite la vârsta adolescenței? De atunci a rămas pasionată de locurile natale și momentele lor istorice, pe care le-a evoceat prin scurte povestiri;
– Povestea Nataliei este de fapt povestea bunicii scriitoarei?