Magicianul

John Fowles

O însoțitoare de zbor s-a sinucis, la câteva zile după o ceartă cu iubitul ei

O tânără australiană s-a sinucis, la doar câteva zile după o ceartă violentă cu fostul iubit. Alison Kelly, însoțitoare de zbor, ajunsese la Atena pentru o scurtă escală. Acolo l-a revăzut pe Nicholas Urfe, bărbatul care o părăsise la Londra și care predă acum limba engleză pe o insulă grecească. Ce doi au petrecut îO tânără australiană s-a sinucis la doar câteva zile după o ceartă violentă cu fostul ei iubit. Alison Kelly, însoțitoare de zbor, ajunsese la Atena pentru o scurtă escală. Acolo l-a revăzut pe Nicholas Urfe, bărbatul care o părăsise la Londra și care predă acum limba engleză pe o insulă grecească. Cei doi au petrecut câteva zile împreună, după care Alison a fost văzută plecând furioasă și rănită. Curând, o scrisoare l-a anunțat pe domnul Urfe că tânăra și-a pus capăt zilelor. Tânărul este devastat și copleșit de vinovăție. Deși totul pare limpede și tragic, Nicholas începe să înțeleagă, pe zi ce trece, că viața de pe insulă nu este ceea ce pare. Fără voia lui, a fost distribuit într-un rol pe care va trebui să-l joace până la capăt.

Această scenă este una dintre cele mai tulburătoare din Magicianul (1965), romanul lui John Fowles. Ce se ascunde, de fapt, în spatele ei?

Un tânăr plictisit, o insulă greacă și o iubită abandonată

Nicholas Urfe este un tânăr englez, absolvent de Oxford. Are o diplomă bună și o părere și mai bună despre sine. Se simte totuși gol. Meseria de profesor îl plictisește, iar viața i se pare lipsită de sens.

Pe Alison o cunoaște la Londra, la o petrecere. Cei doi trăiesc o poveste intensă, dar Nicholas nu vrea ceva serios. Are deja acceptat un post la Lord Byron School, pe insula greacă Phraxos. Pleacă, deci, și o lasă în urmă.

Insula îi aduce, la început, doar singurătate. Nicholas ajunge să se gândească până și la sinucidere. Își petrece zilele în lungi plimbări solitare. Nimic nu-l ajută, până într-o zi.

Vila misterioasă și bărbatul care pare să știe totul

În una dintre plimbări, Nicholas descoperă o vilă izolată. Aparține lui Maurice Conchis, un bărbat bogat, bătrân și enigmatic. Localnicii spun despre el că ar fi colaborat cu germanii în timpul războiului.

Conchis are o colecție impresionantă de artă, pretinde că e clarvăzător, îl invită pe Nicholas tot mai des în weekenduri și îi povestește despre Lily, marea lui iubire, dispărută după Primul Război Mondial. Totul devine din ce în ce mai ciudat, apar personaje misterioase cu înfățișare mitică, mirosuri și zgomote venite parcă din alte lumi. Totul culminează într-o seară cu apariția unei tinere, în toalete de epocă, pe care Conchis o prezintă drept Lily. De fapt Nicholas află ulterior că fata se numește Julie, are o soră geamănă, June, ambele sunt actrițe iar bătrânul le-a angajat pe amândouă pe perioada verii.

Nicholas cade în mrejele lui Julie iar jocurile devin tot mai ciudate. Este hipnotizat, i se spun povești care prind viață sub ochii lui și i se cere chiar să joace zaruri pe propria viață. Încet, începe să înțeleagă un lucru: totul este regizat. Julie nu este singură. În spatele ei se află o întreagă trupă de teatru. Dar de ce?

O sinucidere…

Alison îi trimite lui Nicholas o telegramă: va face escală la Atena. El pleacă să o vadă, deși ar fi preferat să rămână lângă Julie. Întâlnirea se termină rău. Nicholas îi mărturisește că se îndrăgostește de altă femeie, iar Alison rupe relația.

Câteva zile mai târziu vine scrisoarea care îi spulberă liniștea: Alison s-a sinucis. Nicholas este copleșit de vinovăție. Jocul lui Conchis nu mai pare o distracție, ci o capcană care a costat o viață.

Dar jocul continuă, tot mai dur. Pe insulă apar soldați în uniforme naziste, iar scenele de violență și umilire se țin lanț. Conchis spune că Nicholas trebuie să înțeleagă ceva, dar nu spune niciodată ce.

care de fapt nu e sinucidere….

Brusc, totul se oprește. Conchis și întreaga lui echipă dispar. Nicholas este concediat de la Lord Byron School și este nevoit să plece spre Anglia. Pe drum, o zărește pe Alison. Este vie.

Nicholas află, pe rând, adevărul. Alison fusese atrasă în joc și primise un rol: să-și joace propria moarte. Conchis voia să-l testeze pe Nicholas. Revenit la Londra, el caută disperat orice urmă a lui Conchis, a lui Julie și a lui Alison. Nu găsește aproape nimic.

Alison îl lasă să aștepte luni întregi. Când, în sfârșit, se întâlnesc, nu mai sunt cei de dinainte. Finalul rămâne deschis. Cititorul nu primește un răspuns clar, doar o alegere: poți ierta și poți începe din nou?

Un roman-labirint: gen literar și încadrare

Magicianul este un roman psihologic, cu elemente de thriller și de mister. Este considerat și o operă postmodernă: autorul se joacă tot timpul cu cititorul, fiecare capitol sugerând că realitatea poate fi doar o scenă. Fowles a numit această idee „Godgame”, adică „jocul de-a Dumnezeu”. Conchis este cel care joacă rolul zeului.

Cartea poartă influența filosofiei existențialiste. Fowles i-a citit cu pasiune pe Sartre și pe Camus. Titlul vine, poate, de la cartea de tarot „Magul”, iar numele „Conchis” a fost interpretat de unii cititori ca o aluzie la cuvântul englezesc conscious („conștient”).

Romanul a fost primul scris de Fowles, dar abia al doilea publicat, după Colecționarul. Prima ediție a apărut în 1965. Autorul a revizuit-o și a publicat o variantă nouă în 1977. În 1968 a fost ecranizat, cu Michael Caine și Anthony Quinn, iar Fowles a scris chiar scenariul. Filmul a primit critici slabe. Cartea, în schimb, a fost votată în 2003 de cititorii britanici printre cele o sută de romane preferate, în proiectul BBC Big Read.

Mesajul transmis de Magician

Dincolo de mister, romanul întreabă cât de liberi suntem cu adevărat. Nicholas se crede stăpân pe viața lui, dar descoperă că poate fi manipulat cu ușurință. Jocul lui Conchis îl obligă să-și vadă egoismul. A părăsit-o pe Alison fără să se gândească la ea. Abia când crede că a pierdut-o pe veci înțelege cât a rănit-o.

Mesajul cărții este incomod. Libertatea nu înseamnă să faci ce vrei, ci să-ți asumi ce faci altora. Stilul lui Fowles este bogat, cu descrieri lungi ale peisajului grecesc și cu un narator care își justifică mereu greșelile. Cartea e lungă și încâlcită pe alocuri. Cine are răbdare este răsplătit cu unul dintre cele mai ingenioase romane ale literaturii engleze din secolul XX.

Despre John Fowles

• Magicianul a fost primul roman scris de Fowles, dar abia al treilea volum publicat. Înaintea lui au apărut Colecționarul (1963) și eseurile filosofice din The Aristos (1964).
• A lucrat la roman, în diferite variante, mai bine de zece ani.
• În 1951 a început să predea engleza pe insula greacă Spetses, locul care a inspirat insula Phraxos din roman.
• Tot acolo a cunoscut-o pe Elizabeth Whitton, pe atunci căsătorită cu un alt profesor. S-au căsătorit în 1954.
• Potrivit unor biografii, în 1953 profesorii școlii, printre care și Fowles, au fost concediați pentru că încercaseră să introducă reforme.
• A făcut stagiul militar în infanteria marină britanică (Royal Marines) și a ajuns locotenent. Războiul s-a terminat înainte să ajungă pe front.
• A studiat limbile franceză și germană la Oxford, unde a descoperit filosofia existențialistă.
• A murit pe 5 noiembrie 2005, la 79 de ani, în apropiere de Lyme Regis, orașul în care locuise decenii la rând.