Vraciul

Vraciul Antoni Kosiba a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru practicarea ilegală a medicinei. Bărbatul a realizat mai multe operații în condiții precare de igienă și  și-a tratat pacienții cu ierburi și alifii necunoscute. Dar cu toate acestea a făcut bine sute de localnici și chiar a salvat două vieți pe care mai mulți medici licențiați le considerau pierdute. Inciziile lui, deși făcute cu instrumente rudimentare, sunt de o exactitate uimitoare. O asemenea îndemânare s-a mai văzut doar la un singur medic chirurg. Dar acesta dispăruse cu mulți ani în urmă.

Antoni Kosiba venise de câțiva ani buni în satul Radolizski. S-a stabilit la casa morarului Prokop și a devenit ajutorul lui de nădejde. Prokop fusese greu încercat de soartă. Doi băieți îi muriseră, iar cel de-al treilea îi rămăsese țintuit la pat în urma unui accident. Gurile rele spun că ar fi vorba de un blestem care l-a ajuns pe Prokop după ce l-a lăsat lefter pe fratele său.

Când Antoni i-a văzut băiatului picioarele, a știut că îl poate vindeca. Nu-și dădea seama cum, dar pur și simplu știa că acele gâlme de pe picioare indicau că oasele nu fuseseră bine sudate. L-a studiat cu atenție și a decis că trebuie să-l ajute. Îi va rupe din nou oasele piciorului, le va pune în ghips și de data aceasta se vor suda în mod corect.

Prokop nici nu a vrut să audă când Antoni i-a promis că-i va vindeca fiul. Unul singur îi mai rămăsese și nu putea să-l lase pe mâinile unui țăran care habar nu avea de medicină. Dar disperarea l-a determinat, în cele din urmă să accepte.

După trei luni, tânărul se plimba deja fără să schiopăteze. Vestea că la moară e un vraci care tămăduiește cele mai complicate boli, s-a împrăștiat rapid prin toate satele învecinate. Așa se face că Antoni Kosiba avea zilnic coadă în fața ușii. Și nimeni nu a plecat de la el nerezolvat.

Desigur, faima vraciului îi încurca planurile adevăratului medic. Trebuia să-l dea pe mâna poliției și astfel să-și recupereze pacienții.

Înafară de medic, nimeni nu avea ce să-i reproșeze vraciului. Era un om muncitor și liniștit, dar singuratic și introvertit. Singurul suflet de care se apropiase era Marysia, vânzătoarea magazinului din centru. Doar pe ea o simțea aproape și nu ar fi ezitat nicio secundă să-și dea viața pentru ea.

Și iată că într-o zi , Marysia și logodnicul ei au fos aduși la el în stare gravă. Se pare că cineva pusese un buștean în drumul motocicletei tânărului. Băiatul avea câteva oase rupte, dar viața nu-i era pusă în primejdie. În schimb, fata era mai mult moartă decât vie. Antoni l-a chemat urgent în ajutor și pe medic. Știa că nu ar fi făcut față cu uneltele lui improvizate. Însă acesta s-a declarat convins că Marysia nu mai are nicio șansă. Un os îi intrase în creier și mai avea de trăit cel mult câteva ore.

Dar Antoni știa că o poate salva. Doar de ar avea instrumentele necesare. Cu briceagul și cuțitul lui nu putea răzbi. Îi trebuia ceva de precizie. I-a cerut medicului trusa, spunând că va face el operația. Doctorul a refuzat vehement și a ieșit din casă. Kosiba a profitat de un moment de neatenție și a subtilizat geanta cu instrumentele medicale. Marysia a fost imediat operată și încet, încet a început să-și revină.

În sfârșit, medicul a avut un motiv temeinic să-l dea pe vraci pe mâna poliției: furtul trusei medicale. Iată-l acum pe bătrân la recurs. Logodnicul Marysei îi angajase cel mai bun avocat și chemase ca martor cea mai mare somitate medicală: profesorul Dobraniecki. Și el a declarat că inciziile acuzatului sunt de o precizie uimitoare. Iar când s-a uitat mai atent în ochii lui Antoni și-a dat seama. Era profesorul Wilczur care dispăruse în mod misterios în urmă cu 13 ani. Iar Marysia era fiica lui. Avea amnezie, dar în subconștientul lui rămăseseră toate cunoștințele medicale acumulate.

Știați că…

– Tadeusz Dołęga-Mostowicz și-a făcut debutul în lumea literară cu romanul Cariera lui Nikodem Dyzma, în 1932? Acesta a fost primit cu mult entuziasm. Personajul principal este un impostor care printr-un comportament dictatorial reușește să urce în funcție până la fotoliul de prim-ministru.

Mi-a plăcut?

Mult! O carte fascinantă, scrisă cu multă măiestrie care vă va ține cu sufletul la gură.