1 mai – Ziua Internațională a Muncii. Mici, grătare, iarbă verde. Asta înseamnă 1 mai pentru majoritatea românilor din ziua de azi. Desigur când nu e pandemie. Dar ce reprezintă de fapt această zi și cum a ajuns să fie ea celebrată la nivel mondial?
În New York-ul anului 1872, aproximativ o sută de mii de muncitori din industria construcțiilor au ieșit în stradă și au cerut pentru prima data reducerea zilei de muncă de la 12 sau 14 ore la 8 ore, fără diminuarea salariului. Succesul nu a fost unul răsunător, doar câteva state adoptând o lege în acest sens.
La 1 mai 1886, Federația Sindicatelor din Statele Unite și Canada organizează o grevă generală fără precedent. Sute de mii de muncitori au protestat pe întreg teritoriul Statelor Unite. Însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago unde s-au strâns 90.000 de oameni. În piața Heymarket au avut loc incidente violente între protestatari și forțele de ordine, care s-au soldat multe decese în ambele tabere.
Rezultatul final a fost că 35.000 de muncitori au câștigat dreptul la o zi de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
În 1889, Primul Congres Socialist Internațional de la Paris a recunoscut oficial 1 mai drept Ziua Internațională Munci. Totuși americanii, au renunțat ulterior la ziua de 1 mai, ei sărbătorind Labor’s Day în luna septembrie.
În România, primul 1 Mai sărbătorit a avut loc în anul 1890
În țările comuniste, ziua de 1 Mai a devenit o bună ocazie pentru defilările propagandistice. Atunci, această zi era mai mult un chin decât un prilej de distracție. Elevi de toate vârstele, studenți și muncitori, erau toți adunați la parade, petrecând ore întregi în soare și scandând lozinci pline de dragoste la adresa partidului și a tovarășului său.
După Revoluție, 1 Mai a prins culoare. A devenit o zi liberă, dedicată ieșirii la iarbă verde, la mare sau la munte, iar glomerațiile de la parade s-au mutat pe șoseslele patriei.