4 mai
4 mai 1953. Ernest Hemingway câștiga premiul Pulitzer pentru romanul „Bătrânul și marea”. Îl mai țineți minte pe bătrânul Santiago care s-a luptat zile întregi cu peștele spadă ca în final să i-l mănânce rechinii și să ajungă la mal doar cu scheletul? Ei bine, chiar Hemingway a pățit-o. Era un pescar pasionat, iar prada lui preferată erau peștii spadă. Pentru a-și aduce captura în siguranță, scriitorul deținea o armă specială împotriva rechinilor.
Personalitatea lui originală i-a adus o viață palpitantă și foarte intensă. O viață de roman. S-au mai bine zis, de mai multe romane.
În copilărie, mama lui și-ar fi dorit să fie fetiță. Și se comporta cu el ca atare. Îi spunea Ernestina, îl purta cu părul lung și îl îmbrăca în rochițe.
Fire depresivă, Ernest a preferat să trăiască periculos. Îi plăcea să vâneze și spunea adeseori că dacă nu ar omorî animale s-ar omorî pe el.
Îi plăcea să scrie în picioare și stătea astfel ore în șir.
Și-a dorit cu ardoare să lupte în Primul Război Mondial dar a fost refuzat din cauza vederii sale slabe. Totuși nu s-a lăsat și a participat ca ambulanțier.
A fost bun prieten cu Orson Welles, dar prietenia lor a debutat cu o bătaie. Regizorul îi povestea un film pe un ton nu foarte plăcut, iar Hemingway i-a răspuns cu câțiva pumni. După ce și-au dat seama că erau cam jalnici la capitolul bătaie, au început să râdă și s-au împrietenit.
A avut la activ două prăbușiri cu avionul și le-a supraviețuit amândurora.
A mai supraviețuirt și malariei, antraxului, pneumoniei, cancerului de piele, diabetului, rupturii de splină și fracturii de craniu. Impresionant nu?
Iubea pisicile polidactile, adică acele pisici cu șase degete. Pe prima a primit-o în dar de la un căpitan de vas. Casa lui a început încet, încet să se populeze cu aceste mâțe care acum îi poartă numele. Turiștii se pot bucura de ele și în prezent dacă vizitează casa scriitorului.
În ultimii ani, devenise paranoic. Era convins că este urmărit de serviciile secrete. Ulterior s-a dovedit că avea dreptate. Se pare că a colaborat cu KGB-ul, folosind numele „Argo”.
A încercat multe terapii pentru depresie, inclusiv electroșocurile.
Nu a putut niciodată să renunțe la alcool. Se spune că la micul dejun dădea gata trei stile de vin.
Când s-a sinucis, întreaga lume literară a fost în stare de șoc, mai ales că în urmă cu o zi participase la un picnic și părea foarte bine dispus.