Acolo unde femeile sunt regi

O tânără însărcinată a ajuns la spital, după ce fiul ei adoptiv a înjunghiat-o în burtă. Incidentul a avut loc în toiul nopții când femeia dormea. Psihologii spun că micul Elijah nu era pregătit ca noii lui părinți să aibă un bebeluș. Băiețelul însă este convins că are în interior un vrăjitor care îl împinge la acte extreme.

Nikki pierduse 7 sarcini, iar ultima dată născuse un făt mort. O fetiță frumoasă și cârlionțată care nu a apucat să le umple viața. Suferea de o boală a săngelui care o împiedica să ducă sarcinile la bun sfârșit. Iar medicii i-au spus că șansele să aibă un copil natural erau minime.

Singura speranță ca ea și Obi să fie părinți era să adopte un copil. Iar când au văzut poza lui Elijah, au știut că el va fi fiul lor. Un nigerian de 6 ani, cu ochii mari și genele întoarse, slăbuț și speriat care le-a intrat imediat în suflet.

După ce fusese luat din grija mamei naturale, băiatul a trecut prin casele multor asistenți maternali.. La o sigură familie se simțise mai bine, dar vrăjitorul din el declanșase un incendiu așa că nu mai putea locui acolo.

Lui Elijah îi era frică să iubească. Știa că demonul nu-l va lăsa să fie fericit și le va face rău tuturor celor care îl iubesc.

Nikki și Obi erau cei mai mununați oameni la care a stat până acum. Și bunicul lui, nigerian și el, era cu adevărat magic. Era sigur că lui îi putea spune orice. Chiar și despre vrăjitor. ÎI era în continuare dor de mama lui, dar pe zi ce trece îi plăcea mai mult noua lui familie iar vrăjotorul nu mai apăruse demult. Juca fotbal cu Obi și citea povești cu Nikki, iar verișoara lui care locuia peste drum, devenise cea mai bună prietenă a lui.

Nikki și Obi au fost în culmea fericirii când Elijah a început să-i strige „mami” și „tati”. Părea să se adapteze perfect. Din ce în ce era mai apropiat, nu se mai ferea de îmbrățișări ba chiar le oferea și el, devenise vesel și comunicativ iar la școală făcuse mari progrese.

Numai că medicii se înșelaseră, Nikki era însărcinată. Datorită noii situații, neglijase să-și ia anticoncepționalele și deja trecuseră două luni de când nu mai avusese menstruație. A hotărât să-i spună lui Obi abia după primele 12 săptămâni de sarcină, în cazul în care nu va suferi un nou avort sontan. Dar sarcina se dezvolta bine, iar la ecografie medicul i-a spus că medicația o va ajuta să ducă sarcina la termen fără probleme.

Lui Obi i-a luat ceva timp să se obișnuiască cu vestea. Era speriat, așa cum Nikki nu îl mai văzuse de mult. Speriat că poate pierde sarcina și speriat de reacția fiului lor.

Împreună cu terapeutul lui ,au hotărât că îl vor implica pe Elijah în toate vizitele la doctor și în orice activitate care are legătură cu noul membru al familiei. Iar copilul părea să reacționeze bine.

Până în noaptea care avea să schimbe totul. Nikki a deschis ochii și l-a zărit în întuneric pe fiul ei cu un cuțit în mână. Din fericire rana nu fusese gravă, iar fătul nu avusese de suferit. Dar ce se va întâmpla de acum înainte? Cum vor proceda cu Elijah? Nikki și Obi nu voiau cu niciun chip să renunțe la el. Îl iubeau!

După ce au făcut presiuni asupra autorităților responsabile de adopție, au aflat că micul lor băiat fusese suspus la chinuri inimaginabile chiar de propria lui mamă. Deborah venise din Nigeria și trăia cu tatăl lui Elijah într-un cartier modest al Londrei. Dar erau fericiți. Până când soțul ei murise într-un accident de mașină.

Atunci Deborah a început să-și piardă mințile și să-și neglijeze copilul. Auzea voci și i se părea că e urmărită. Nu avea cui să ceară ajutorul decât episopului bisericii lor. Escroc și avid după bani, clericul a convins-o pe mamă că fiul ei e plin de vrăjitor și din cauza lui își pierduse bărbatul. La recomandarea episcopului, Deborah i-a făcut baie copilului în acid și i-a găurit fruntea cu o șurubelniță.

Aflând ororile trecutului, Obi și Nikki au luptat și mai mult pentru copilul lor. Trebuiau să-l convingă că acel vrăjitor nu existase niciodată. Că era un copil normal, bun și iubitor. Dar Elijah era convins doar de două lucruri: că Mama îl iubește și că vrăjitorii există cu adevărat.

Mi-a plăcut?

Da. Foarte emoționantă și cu tente de mister, povestea nu prea m-a lăsat să pun cartea jos. Iar la final am plâns. Atât vă pot spune. V-o recomand!