Albert Einstein

Astăzi se împlinesc 65 de ani de la moartea fizicianului Albert Einstein. Imediat după deces, medicul care făcuse autopsia, Thomas Stoltz Harvey, a furat creierul lui Einstein. Deși a fost dat afară de la Spitalul Princeton, nu s-a lăsat până nu a primit acordul familei pentru a analiza materia cenușie a omului de știință. În articolul următor veți afla concluziile cercetării creierului, precum și alte amănunte interesante despre viața acestui geniu pe care părinții îl credeau retardat.

În urma cercetărilor, s-a descoperit că spre deosebire de un om normal, creierul lui Einstein conținea mai multe celule responsabile cu stocarea informațiilor. Conform altui studiu, întreprins de Sandra Witelson de la McMaster University, creierul savantului suferea de o anomalie, lipsindu-i o anumită striație. În mod surprinzător, această malformație nu i-a dăunat deloc și chiar a determinat o interacțiune mai bună între neuroni.

Indiferent care ar fi misterul creierului său, cert este că în copilărie, Albert Einstein și-a speriat părinții. Aceștia aproape se resemnaseră cu gândul că au un fiu retardat.

Încă de la naștere, micuțul Einstein a dat fiori familiei având un cap enorm și denivelat. Medicii însă au asigurat-o pe mamă că problema se va rezolva curând și micuțul va avea o înfățișare normală.

Medicul a avut dreptate, însă alte întrebări s-au sădit în sufletele părinților. Oare de ce copilul lor nu vorbește. Niciun cuvânt nu a scos până la vârsta de 4 ani.

Pe la 4 ani și jumătate, în timp ce se era bolnav, în pat, tatăl i-a dăruit o busolă. Albert nu avea să uite acest cadou toată viața. A fost fascinat de acul care indica același punct, indiferent de poziția în care se afla „cutiuța”. Acesta a fost primul lui contact cu magnetismul și cu fizica.

De mic, Einstein a cântat la vioară. Și a continuat să cânte toată viața. Spunea că muzica îl relaxează și cu siguranță dacă nu ar fi ajuns fizician, ar fi ajuns muzician.

La 17 ani a dat la Politehnica din Elveția, însă a fost respins. Înafară de matematică, picase toate probele (istorie, gramatică și geografie). Anul care a urmat, s-a pregătit intens și până la umră a ajuns student la universitatea pe care și-o dorea.

Pe Mileva, prima soție, a cunoscut-o la facultate. Au avut împreună doi fii și o fiică, cea din urmă murind la o vârstă fragedă.

Albert Einstein nu era nici pe departe un soț ideal. Și asta nu doar pentru că lucra foarte mult și își neglija soția. Dar nu rata nicio ocazie să calce strâmb. Evident, Mileva a ajuns la capătul puterilor și îi reproșa frecvent. Dar celebrul și originalul ei soț a conceput un acord conjugal pe care aceasta l-a semnat în cele din urmă. Iată ce conținea acesta:

A. „Vei avea grija ca:
1. hainele și lenjeria mea să fie în bună stare, curate și aranjate ordonat;
2. cele trei mese principale să mi le servești cu regularitate în camera mea;
3. dormitorul meu și camera de studiu să fie curate și mai ales să nu te atingi de biroul meu;
B. Nu va fi nevoie să ai vreo relație cu mine intimă sau de orice fel și nici măcar în public nu va trebui să părem impreuna.”

Evident că nici acest „acord” nu le-a putut salva căsnicia. După divorț, fizicianul s-a căsătorit cu verișoara sa, Elsa, cu care avea o relație încă din vremea mariajului cu Mileva.

Metehnele lui Einstein nu au încetat nici alături de Elsa. Diferența era că cea de-a doua soție putea să închidă ochii la infidelitățile lui.

Einstein nu purta niciodată șosete. Chiar și atunci când a câștigat premiul Nobel, purta pantofii pe piciorul gol.

În 1929 a câștigat Nobelul. Surprinzător este că nu a fost decorat, așa cum se aștepta toată lumea, pentru teoria relativității, ci pentru efectul fotoelectric.

Se pare că marele om de știință suferea de o condiție medicală rară și anume de sindromul părului nepieptănat.