Domnul Ibrahim și florile din Coran

Un jurist evreu, din Paris, s-a aruncat sub roțile unui tren. În urma lui a rămas un băiat de 16 ani. Adolescentul Moise nu mai are pe nimeni, mama lui părăsindu-l când era foate mic. Prin cartier, umblă vorba că Ibrahim, bătrânul băcan musulman, ar vrea să-l adopte pe tânăr.

Este posibil ca un evreu să-i spună tată unui arab?

Până pe la 13 ani, Moise a locuit cu tatăl său. Bărbatul era veșnic prea ocupat pentru a-i da atenție fiului său. Fire autoritară, își punea fiul să se ocupe de gospodărie, tratându-l mai mult ca pe un servitor.

Mama băiatului îl părăsise încă de când se născuse. Se pare că-l luase cu ea și pe Popol, fratele mai mare al lui Moise, cu care tatăl lui îl compara adesea. Orice ar fi făcut și indiferent cât ar fi muncit, băiatul nu se putea ridica la nivelul acestui Popol.

Când tatăl lui Moise l-a acuzat pe nedrept că fură bani, Moise chiar s-a transformat într-un hoț. Mai întâi și-a spart pușculița fără permisiunea părintelui său, după care s-a dus cu banii la prostituate. Și și-a făcut un obicei din asta. Doar că nu mai folosea banii din pușculiță ci banii pe care îi lăsa tatăl său pentru cumpărături. Îi îndoia vinul și lua mâncare de calitate inferioară. Unde mai pui că începuse să fure chiar de la Domnul Ibrahim, băcanul. Oricum era doar „un arab”.

Doar că, în timp, a început să se împrietenească cu acest arab. Devenise o constantă de bunătate și siguranță în viața lui. Îi spune băiatului „Momo” și mereu are pentru el câte un cuvânt înțelept.

Avea 16 ani când s-a întors acasă de la magazin și tatăl lui nu mai era. Găsise un schimb o scrisoare în care își cere scuze că îl părăsește. Moise nu suferă atât pentru că a rămas singur, cât pentru ce o să zică lumea. Pe el nimeni nu îl iubește. Dacă amândoi părinții au fugit de lângă el, cum să mai creadă că îl mai poate iubi cineva vreodată. Așa că decide să ascundă fuga tatălui său.

Și reușește. Până într-o zi când este anunțat că tatăl său s-a aruncat sub roțile trenului. Prietenia dintre Momo și domnul Ibrahim devine și mai strâsă, până ce acesta din urmă îl adoptă pe băiat. Moise îi spune „tată” unui musulman, care de fapt nu este arab. Și află cum este să fie iubit. Cum este să aibă, în sfârșit, un părinte.

Cei doi trăiesc momente minunate, pline de dragoste. Învață împreună să conducă mașina și pleacă în Europa, spre Istanbul și de acolo spre locul natal al Domnului Ibrahim. Pe drum, Momo este inițiat în dansurile Darvish și descoperă cât te mult îl eliberează acele rotiri care cândva probabil l-ar fi amuzat.

Dar, din păcate, această călătorie inițiatică nu continuă la fel de frumos…

Mi-a plăcut?

Da. O carte scurtă, dar plină de esență. În mod cert, niciun rezumat sau recenzie nu îi pot cuprinde profunzimea. Merită citită, fără doar și poate, ca de altfel toate romanele lui Eric Emmanuel Schmitt.

Știați că…

• Piesele lui Eric Emmanuel Schmitt se joacă în peste 50 de șări din întreaga lume?
• În adolescență a fost un adevărat rebel? Ura școala șă uneori devenea chiar violent. Această atitudine a avut-o până a devenit pasionat de teatru;
• La 16 ani a scris și și-a jucat propriile piese în cadrul liceului unde învăța?
• Filmul Domnul Ibrahim și florile din Coran a apărut în anul 2004, avându-l în rol principal pe Omar Sharif