Arta conversației

Doctorița Sînziana Hangan a trecut peste decizia directorului spitalului și a hotărât să opereze o pacientă. Liliana Fodor se internase de mai bine de o săptămână, iar starea ei se agrava pe zi ce trecea. Doctorița Hangan era convinsă că pacienta suferea de peritonită și trebuia operată urgent. Directorul, care era și medicul curant al doamnei Fodor, nu voia sub nicio formă să admită că greșise diagnosticul. Orgoliul îl împiedica să-i dea dreptate doctoriței care insista să salveze femeia.

Sânziana Hangan știa că familia doamnei Fodor ajunsese cu mari insistențe la directorul spitalului care le fusese recomandat cu mare căldură. Știa că își pune cariera în pericol, însă nu se putea abține să nu intervină . Nu o putea lăsa să moară pe acea femeie. Îi era foarte clar că renumitul medic se înșelase asupra diagnosticului.

Și-a luat inima în dinți și a discutat cu soțul femeii. Au luat imediat decizia de a o opera pentru a-i salva viația. Și a reușit. Dar de atunci, doctorița Sînziana Hangan nu a mai fost chirurg. A fost mutată în laborator, unde a devenit medic microbiolog. Știa că vor exista repercusiuni după operație. Dar acceptase repede noua sa activitate. Acum chiar îi plăcea și nu și-ar mai dori să se întoarcă pe secția de chirurgie. Chiar i se propusese de curând, dar refuzase politicos oferta. Era mult mai liniștită cu microbii ei decât ar fi fost vreodată pe secția de chirurgie.

Sînziana fusese crescută doar de mama ei, Smaranda. Tatăl îi murise pe front. Smaranda fusese prima femeie cultă din familia lor. Își crescuse fiica cu multă dragoste și i se dedicase în totalitate. Nu s-a recăsătorit niciodată deși i se ivise la un moment dat ocazia să-și ia copilul și să plece în străinătate cu un evreu înstărit.

Smaranda avea principii puternice și o moraliate de înaltă clasă, pe care fiica ei le-a moștenit. Nu le-a fost deloc ușor. Au locuit mult timp într-o casă veche, cu mulți oameni sărmani, care împărțeau toți aceeași baie. Smaranda era considerată chiabur, fusese concediată și își câștiga traiul dactilografiind.

Sînziana l-a cunoscut într-o vacanță la mare pe scriitorul Alexandru Bujor, foarte în vogă la acea vreme. Chiar Smaranda îi dactilografiase unul dintre romane. Era un bărbat foarte deștept, atrăgător și foarte priceput în arta seducerii. Își dorea mult un copil, iar Sînziana părea femeia ideală pentru un asemenea proiect. A cerut-o în căsătorie, iar ea a acceptat, ignorând avertismentul mamei sale.

Scopul căsătoriei a fost rapid îndeplinit, apărând Maria, o fetiță încântătoare. Dar focul pasiunii nu a durat mult și Alexandru și-a reluat activitatea de cuceritor. Sînziana își acceptă cu demnitate condiția. Dar începe și ea să fie interesată de alți bărbați. Se îndrăgostește de multe ori, dar de fiecare dată relațiile ei se termină repede, de multe ori, chiar înainte de a începe.

Căsnicia ei se termină definitiv atunci când Alexandru Bujor se îndrăgostește de o tânără vedetă de cinema, cu care se și recăsătorește. Sînziana își crește singură fiica, fiind în permanență curtată de bărbați. Singurul de pe urma căruia rămâne cu ceva, este doctorul Pavel, cunosctut tot într-o vacanță la mare. În urma unei nopți pasionale, Sînziana rămâne însărcinată cu Ana. Decide să țină secretă paternitatea, chiar și față de Pavel, care va afla abia peste ani că este tată.

Sînziana Hangan a avut mereu mulți pretendenți Și era și normal să aibă. Frumoasă era, doctoriță era și mai presus de orice avea o integritate rar întâlnită, pe care o moștenise de la mama sa.

Mi-a plăcut?

Da.

Un roman psihologic, cu multe introspecții care îl fac pe cititor să rezoneze pe deplin cu personajul principal.

Știați că?

• romanul Arta conversației a fost unul dintre puținele lucrări literare românești devenite best-seller înainte de anul 1989;
• Ilieana Vulpescu a colaborat la scrierea Dicționarului Explicativ al Limbii Române, drept pentru care în anul 2005 a fost desemnată cetățean de onoare al orașului Craiova;
• în anii 2000 a apărut continuarea romanului Arta conversației. Arta compromisului reunește aceleași persoaje, dar într-un nou regim politic.