Enigmă la mansardă

Profesorul universitar Grigore Lupașcu a fost ucis azi noapte în mansarda casei lui. Înainte de a cădea pradă criminalului bătrânul a reușit să sune la comisariat și să ceară ajutor. Maiorul Cristescu a ajuns la casa victimei în doar câteva minute, dar deja crima fusese comisă. Cadavrul lui Lupașcu a fost găsit în biroul lui de la mansardă.

Grigore Lupașcu a fost ucis în timp ce restul familiei, împreună cu doi prieteni apropiați sărbătoreau în living lansarea cărții profesorului ce urma să apară peste două zile. La sosirea maiorului Cristescu, toți îl credeau pe bătrân în mansarda lui, unde plecase mai devreme să se odihnească. Nimeni nu știa că fusese omorât.

Până la această oră, toți martorii au fost audiați iar fiecare dintre ei este suspect. Toți aveau motivele lor să comită crima. Să fie oare tânăra și cocheta lui soție, Gina, care în mod cert umbla după averea lui? Sau amantul ei, sportivul fără scrupule, Dinu Oprea? Sau poate chiar fiul victimei, Matei, care niciodată nu își iubise tatăl și îl toca întruna de bani? Sau nu! Poate e mătușa lui Matei, Ana Dogaru, care s-a dovedit de fapt a fi maică-sa?

Toate personajele au legături misterioase cu interlopi din exterior, fiecare încercând să îl acuze pe celălalt. Un detectiv este mereu pe urmele lor, la crematoriu, unde în spatele unei urne cu cenușă se schimbă scrisori, la restaurante unde se scriu mesaje misterioase cu dermatograful pe oglindă, în garsoniere de burlaci tichsite de poze cu femei deabrăcate.

Mi-a plăcut?

Da. Deși nu pot să zic că sunt un mare fan al romanelor polițiste.

Scriitoarea începe, prin ochii maiorului Cristescu, să se joace cu mintea cititorului care este aruncat în mijlocul unui puzzle încâlcit. Oricine ar fi avut motive să-l omoare pe profesor.

Bineînțeles, la fel ca și în cazul Agathei Christie, criminalul este dezvăluit în final și este personajul la care te-ai fi așteptat cel mai puțin (între noi fie vorba, datorită zecilor de cărți ale Agathei pe care le-am citit în tinerețe, eu am știut de pe la jumătatea romanului cine e făptașul :)).

Ce m-a surprins, este că deși acțiunea se petrece în plin comunism, anul 1971, aproape nimic din atmosferă nu sugereaza acest lucru (doar apelativul ”tovarăș” folosit de câteva ori). Decorul este unul colorat, case de oameni înstăriți, garsoniere deochiate, baruri, restaurante și magazine de lux. Nimic nu este cenușiu ca în epoca de aur. Personajele nu sunt muncitorii, adevărați fii ai patriei. Din contră, sunt oameni sofisticați, intelectuali, plimbați prin țări străine, iubitori de artă, de bijuterii și distracții moderne, de băutură și de droguri.

Știați că?

• 

• 

• Rodica Ojog Brașoveanu nu a vorbit până la vârsta de 4 ani;
• a fost exmatriculată de la Facultatea de Drept a Universității din București și arestată fiind acuzată că solidarizează cu susținătorii revoltei anticomuniste;
• după o perioadă de reabilitare în care a lucrat la o fabrică de medicamente, a dat examen la Facultatea de Științe Juridice din Iași;
• romanul de debut, Moartea semnează indescifrabil, a fost scris la insistențele soțului ei și a avut un succes imediat.