Fantoma de la Operă

Doar un mit sau a existat în realitate?

În 1909, Gaston Leroux a pus pe jar imaginația întregului Paris prin povestea „Fantomei” care bântuie clădirea Operei Garnier. Mai târziu, cinematografia, dar mai ales musicalul lui Andrew Lloyd Webber au pus pe jar imaginația oamenilor din întraga lume. Acum, toți cunoaștem povestea bărbatului cu chipul desfigurat, care ani de zile s-a ascuns în subsolurile Operei din Paris. Leroux s-a jurat, inclusiv pe patul de moarte, că totul s-a întâmplat cu adevărat, că toate personajele din cartea sa au existat în realitate. Vă invit în spatele poveștii, să vedem cât este adevăr și cât ficțiune.

Lacul din subsol

În 1861, proiectul arhitectului Charles Garnier este ales pentru construirea noii clădiri a Operei din Paris. Lucrările au început un an mai târziu, însă nu au avansat mult, că a și apărut un obstacol care părea de netrecut. Terenul pe care începuse construcția era mlăștinos și instabil, pe sub el trecînd un afluent al Senei. Garneir a găsit însă o soluție ingenioasă. Trebuia să conviețuiască cu natura, motiv pentru care a creat un lac artificial, mărginit de ziduri înalte, asemenea unui baraj. Construcția a putut fi astfel continuată fără a fi în pericol de prăbușire din cauza instabilității. Acest lac există și în ziua de azi și chiar poate fi vizitat. De două ori pe an, barajul este drenat pentru a evita creșterea nivelului pânzei freatice. 

Deci până aici Leroux nu a exagerat cu nimic. Există un lac în subteranul Operei Garnier.

Candelabrul care a ucis un om

În acțiunea romanului, poate una dintre cele mai dramatice părți, este cea în care Fantoma, supărată pe managerii operei, face să cadă candelabrul din sala de spectacole chiar în mijlocul unei reprezentații. Nu se știe exact cauza, dar o contragreutate a candelabrului cu pricina chiar s-a desprins. Tragedia a avut loc în luna mai a anului 1896. Candelabrul, cu o greutate de șapte tone, s-a desprins și a căzut în timpul unui spectacol. Un om a murit iar presa vremii a vuit despre incident. Acum, că o fi fost doar un incident nefericit sau unul provocat de o mână criminală, nu se știe nici până în ziua de azi. Cert este că la momentul respectiv, nu s-a găsit niciun vinovat.

Deci din nou, evenimentul s-a întâmplat în realitate și nu a avut loc doar în imaginația lui Leroux.

Suava soprană Christine…

În roman, personajul cu chipul pocit care trăiește prin subteranele operei se îndrăgostește de o tânără soprană, pe numele său Christine Daae. Fantoma, un geniu al muzicii, devine mentorul acesteia și o ajută, prin scrisori anonime către manageri, să obțină cele mai bune roluri. La vremea aceea, pe scena Operei Garnier, soprana Christine Nilsson era o prezență fermecătoare. În afara numelui, cele două fete mai au multe lucruri în comun. Ca și eroina romanului, domnișoara Nilson se născuse în Suedia, mama ei murise pe când era foarte mică iar ea a fost  nevoită să călătorească din oraș în oraș, câștigându-și existența cântând la vioară și interpretând vocal melodii populare. Când tatăl ei a murit, a lăsat-o în grija unor oameni influenți care au avut grijă de ea ca de propriul lor copil și i-au deschis ușile către lumea muzicii. Aidoma tizei sale din povestea lui Leroux, și Christine din realitate se căsătorește cu un conte, doar că de origine spaniolă – contele de Casa Miranda.  

Deci încă un lucru în care Leroux nu s-a depărtat de realitate.

Loja Fantomei

„Fantoma” din carte se asigura că, la fiecare spectacol, loja nr 5 va rămâne neocupată. De acolo viziona nestingherit toate reprezentațiile.  Desigur, așa cum vă așteptați, celebra boxă cu numărul 5 chiar există. Mai mult decât atât, acesta este locul care oferă cea mai bună vizibilitate pe scenă, prețul biletelor fiind pe măsură. De multe ori însă, loja rămâne rezervată managementului operei.

Fantoma îndrăgostită

Erik este un om nefericit, cu fața mutilată, renegat de sociateate, care și-a găsit refugiul în clădirea operei lui Garnier. Un geniu al muzicii care urmărește din umbră punerea în scenă a spectacolelor și jocurile de culise ale mai marilor teatrului. Se îndrăgostește de tânăra soprană Christine Daae, pe care o urmărește cu nesaț din loja nr. 5. Devine protectorul ei și încearcă obsesiv să-i obțină cele mai bune roluri și să o despartă de logodnicul și prietenul ei din copilărie, contele de Chagny. Când amenințările îi sunt ignorate, nu ezită chiar să ucidă.

Văzând că nu o poate avea pe Christine, Erik o răpește și o duce în ascunzătoarea din subsolurile clădirii. Îi mărturisește cu emoție tinerei lipsa de iubire pe care a trebuit să o îndure toată viața. Nimeni nu l-a sărutat vreodată, nici măcar mama lui. Contele vine după ea și au loc scene dramatice. Dar în final, totul se termină cu bine și Fantoma renunță la Christine, lăsându-i pe cei doi îndrăgostiți să plece împreună.   

O poveste foarte plauzibilă

În realitate, la vremea respectivă oamenii tot vorbeau despre o prezență care ar bântui Opera din Paris. Artiștii chiar afirmau că au văzut un bărbat cu mască și pălărie alergând prin cotloanele clădirii. În afara faptului că Leroux a susținut mereu, sus și tare, că tot ce a scris este real, fiind modificate doar numele personajelor, în 1993, o angajată a operei a pus și mai multe paie pe foc.

Renata de Waele care a lucrat timp de mulți ani la biroul de relații publice al instituției, a scris un articol în care susținea că este foarte posibil ca legenda Fantomei să fie întru totul adevărată. De Waele spune că din cercetările ei, într-un sat de lângă Rouen a existat un bărbat pe nume Erik care se născuse cu o față diformă. Fusese abadonat de părinți și a folosit timp de șapte ani ca atracție la un circ. Tânărul ar fi scăpat și ar fi fugit în Persia unde s-a aciuat pe lângă Șah, fiind responsabil de diverstismentul acestuia. Tot aici a strudiat arhitectura, specializându-se în construirea haremurilor. Revine în Franța un cu totul alt om. Stilat, cult aproape genial. 

Apartamentul din spatele zidului

Pe atunci, în Paris, toată lumea vorbea despre noua clădire a operei. Încrezător în sine, Erik se întâlnește cu Garnier. Acesta este atât de uimit de inteligența și cunoștințele necunoscutului, încât îl angajează pe loc.  În timpul lucrărilor, Erik și-ar fi zidit și un apartament în care să se adăpostească de restul lumii. Aici s-ar fi îndrăgostit de una dintre soprane pe care a răpt-o timp de trei săptămâni. După ce i-a dat drumul fetei, s-a zidit în interiorul ascunzătorii sale cu scopul de a se sinucide prin înfometare. Lucru care s-a și întâmplat. Ulterior, așa cum relatează și Leroux în prologul său, în timpul unor lucrări de renovare, s-a descoperit apartamentul din spatele zidului, într-unul dintre camere aflându-se scheletul unei persoane diforme.  Pentru a nu strica imaginea Operei, managementul a hotărât să țină secretă macambra descoperire

Un jurnalist respectabil

La vremea respectivă, într-adevăr imaginea respectabilei instituții ar fi avut mult de suferit. Însă în zilele noastre, orice referire la celebrul personaj, nu ar face decât să sporească popularitatea turistică a Operei Garnier și să crească vânzarea biletelor. Să fi fost doar o strategie de marketing foarte inspirată? Probabil nu vom afla prea curând. Cert este că Leroux, a desfășurat multe anchete și a fost un jurnalist de investigații foarte apreciat în epocă.

Sunt încă cercetători fascinați de mitul „Fantomei”, care încearcă să-i demonstreze existența. Și poate vor reuși. Însă, parcă ar fi păcat ca ceața de mister să se ridice cu totul.