Măritată cu forța

O tânără maghrebiană din Paris s-a hotărât să vorbească despre tradițiile marocanilor și locul femeilor în societatea lor. La 24 de ani Leila are la activ trei tentative de sinucidere.  De mică, ea a fost prinsă între două civilizații: cea occidentală, în care femeile sunt libere și dețin controlul propriului viitor și cea tradițională, impusă de familie, în care fetele aparțin în copilărie taților iar la maturitate soților. Niciodată lor însele. Și-a jurat că nu se va mărita decât din iubire. Dar iat-o acum pe scările Stării Civile, gata să spună „Da” unui bărbat pe care tatăl ei i-l alesese.

Leila s-a născut în Franța. La școală avea colege pe care le așteptau părinții la ieșire, le sărutau tandru și le alintau. Pe ea nu o luase nimeni niciodată la sfârșitul orelor și nici vorbă ca părinții să-i arate vreun strop de afecțiune. Până la 10 ani, a fost singura fată printre 10 băieți. Tradiția o obliga să le fie sclavă. Îi spăla, le gătea și le făcea curățenie. Nu avea voie să se plângă de mârlăniile lor. O femeie trebuie să fie întotdeauna supusă.

Leila a fost mereu mai răzvrătită. Își dorea să fie liberă, să aibă aceleași drepturi ca și frații ei și să fie iubită. Revolta creștea odată cu ea. Suferea bătăi crunte de la tatăl ei. O bătea dacă refuza să îndeplinească vreo sarcină, dacă ieșea în oraș cu prietenele și mai ales dacă fuma.

Prima dată a încercat să se sinucidă la vârsta de 13 ani. Din fericire a eșuat, dar lucrurile nu s-au schimbat în bine. Nici vorbă de compasiune sau grijă din partea alor ei. Era femeie și avea sarcini de îndeplinit.

A fugit de acasă de două ori. Credea că îi va fi mai bine, dar a nimerit în anturaje periculoase. În ambele cazuri a capitulat și s-a întors spășită în sânul familiei. Nu se simțea în stare să ia viața de la zero, fără ai ei.

Singurul lucru de preț la o fată în familiile musulmane, este virginitatea. Virginitatea care devenise o grea povară, mereu invocată de părinții ei. De frică să nu o piardă, nu avea voie să vorbească cu niciun băiat, la petreceri îi era interzis sa se ridice de pe scaun iar despre întâlnirile romantice ale adolescenței, de care prietenele ei aveau parte, nici nu putea fi vorba.

La 17 ani, a acceptat cu greu invitația unui băiat. Îl plăcea, dar îi era prea teamă de ce aveau să spună ai ei. Așa că a renunțat la el și s-a văzut pusă în fața unui bărbat pe care tatăl său i-l alesese. Îl întâlniseră în timpul unei vacanțe în Maroc, era de familie bună și cu siguranță o partidă excelentă. Dar Leilei îi era clar încă de la început că Mussa o voia doar ca să ajungă în Franța. O folosea pentru acte. Însă părinții ei erau ușor de păcălit.

În ciuda plânsetelor, a rugăminților și a explicațiilor fetei, părinții au rămas de neclintit. Iat-o acum împărțindu-și casa cu un străin și cu soacra ei, pe care conform tradiției trebuia să o spele chiar și la fund.  Fire puternică și la fel de rebelă ca în copilărie, Leila refuză viața care i se profilează. Un alt flacon de pastile ajunge în mâinile ei. Va lupta în continuare, prin viață sau prin moarte. Decizia ei, o veți afla doar citind cartea.

Mi-a plăcut?

O carte care te ține „prins”. Un subiect delicat și în același timp șocant, abordat din ce în ce mai mult în ultima perioadă: condiția femeii în societatea musulmană. Mi-a plăcut și v-o recomand!