Minciuni pe canapea

Un reputat psihiatru, membru important al Consiliului American de Psihanaliză, a fost înșelat de un pacient cu impresionanta sumă de 50000 de dolari. Doctorul Marshal Streider a acceptat să încheie o afacere cu un fost pacient recunoscător că și-a redobândit liniștea familială. Mai mult, a primit cadou de la înstăritul bolnav, un prețios ceas Rolex. Și drama lui Streider nu se sfârșește aici. După ce a realizat că a fost escrocat, distinsul medic a căzut încă o dată în capcana așa zisului său pacient. Toate acestea se întâmplă în plin scandal care are în prim plan câțiva psihiatrii celebrii, excluși din meseria lor, deoarece au depășit cu mult limitele impuse de relația medic-pacient.

Dr. Marshal Streider a ajutat la excluderea din profesie a doi psihiatrii care au întreținut relații intime cu pacientele lor. Reputația lui Streider era fără pată până în urmă cu câteva zile, când presa a aflat că a fost victima unui escroc profesionist ce se dădea drept un pacient foarte bogat. După ce i-a dăruit un ceas exclusivist, pe care medicul nu l-a refuzat, pacientul mulțumit de terapia primită a insistat să se revanșeze. Dr. Streider s-a lăsat ademenit să cumpere acțiuni în valoare de 50000 la o companie ce produce căști pentru biciclete, însă nu după mult timp a descoperit că de fapt pierduse toți banii.

Era pentru prima dată când pierdea controlul și simțea cum disperarea punea stăpânire pe el. Tocmai pe el, care era atât de precaut în profesia lui și ducea un stil de viață atât de sănătos. Și cel mai rău lucru era că nu avea cu cine să discute. Cui să-i ceară un sfat? Soția lui era mai mult plecată, la un psiholog nu putea merge pentru că, în mod evident, toți se cunoșteau în breaslă și nu avea niciun prieten apropiat.

Tot ce putea face era să apeleze la un avocat. Și cunoștințele lui i-l recomandă pe cel mai bun: Carol Astrid. Carol îi spune de la început că nu îl poate ajuta fără să-și decline identitatea printr-o plângere la poliție. Orbit de furie și de dorința de răzbunare, Marshal apelează la un detectiv particular, care și el îi confirmă că este legat de mâini și de picioare atâta timp cât dorește confidențialitate totală. Disperarea se acutizează pe zi ce trece, iar Marshal plătește scump pentru a se programa o oră la Carol în fiecare zi. Nu atât pentru discuții juridice cât pentru consultații psihologice.

Dar Carol nu e psiholog. Și chair ar vrea să-l ajute pe nefericitul său client să-și găsească liniștea, dar nu are cunoștințe și nici metode de psihologie. Așa că nu-i trebuie mult să decidă că va vorbi cu Ernest despre problema clientului său și îl va ruga s-o ajute să-l consilieze.

Trecuse ceva vreme de când doamna Astrid frecventa cabinetul doctorului Ernest Lash. Mai exact de a doua zi de când o părăsise afurisitul de Justin. Doamne cât fusese de furioasă atunci. Era în stare să plătească un ucigaș să-l lichideze pe fostul bărbat. Auzi! Un dobitoc ca Justin să o părăsească pe ea. Și era convinsă că numai psihiatrul ăla de care Justin devenise dependent și pe care îl plătea de patru ani din bani ei, îl convinsese să o părăsească. Și dacă nu avea cum să se răzbune pe fostul, se va răzbuna pe Lash.

Așa a ajuns Carol prima dată în cabinetul medicului Ernest Lash. A decis să-și schimbe nițeluș povestea, dar nu foarte mult, așa încât să nu poată fi prinsă cu minciuna. Devenise Carolyn Leftmen și juca rolul unei tinere atrăgătoare și vulnerabilă care se îndrăgostise de psihiatrul ei și avea fantezii erotice cu el. I le povestește cât se poate de explicit și de provocator, încearcă să reducă spațiul fizic dintre ei iar finalurile de ședință sunt marcate de câte o îmbrățișare.

Iar Ernest îi rezista cu stoicism. Deși numai el știe cât se chinuia să își ignore instinctele. Chiar înainte să-i intre Carolyn prima dată în cabinet, dr. Lash se hotărâse să încerce și o altă abordare decât cea spre care îl îndrepta mereu supervizorul său Marshal Stredier. Hotărâse să fie mai deschis și să se expună și el până la un anumit punct următorului său pacient. Întrebarea este însă care este acel punct până la care poate ajunge această deschidere între medicul psihiatru și pacientul său.Mi-a plăcut?

Mi-a plăcut?

Da!

Un roman psihologic întortocheat, în care legăturile între personaje se împletesc sub stăpânirea unor sentimente duse la extrem. O poveste bine spusă, care își ține cititorii ”prinși” pe tot parcursul lecturii.

Știați că?

• Irvin Yalom a îmbrățișat facultatea de medicină pentru a le îndeplini dorința părinților săi. El voia de fapt să fie romancier, iar singura ramură a medicinei care i se părea că ar avea legătură cu pasiunea sa era psihiatria;
• Irvin Yalom spune că:

Este greșit să facem copii din nevoie, este greșit să folosim un copil pentru a ne alina singurătatea, este greșit să îți furnizezi un scop în viață aducând pe lume o copie de-a ta.

Cu cât ți-ai trăit viața mai puțin, cu atât mai mult vei simți anxietatea morții. Cu cât mai mult eșuezi în a-ți trăi viața la potențialul ei maxim, cu atât mai mult te vei teme de moarte.

Fiecare persoană trebuie să aleagă cât de mult adevăr poate suporta.

Mă întreb dacă poți fi acasă oriunde ai fi căci acasă nu este un loc – este o stare. A fi acasă cu adevărat înseamnă a te simți acasă în propria piele… Poate că ai căutat acasă toată viața ta în locurile greșite.