Prietena mea genială

Nuntă luxoasă și opulentă într-un cartier sărcăcios din Napoli. Lina Cerullo, fiică cârpaciului, s-a căsătorit cu tânărul cel mai înstărit din zonă. Toalete elegante, mașini decapotabile, orchestră cu soliști și meniuri rafinate. Oare merită mireasa toate acestea? Gurile rele spun că ar fi o fată de moravuri ușoare care l-a luat pe Stefano numai pentru bani.

Toată lumea îi spune Lina. Doar Lenu îi spune Lila. Așa i-a spus de când erau mici și s-au împrietenit căutând păpușa dispărută în casa lui Don Achille. Lila era fata cârpaciului, iar Lenu fata portarului de la primărie. De cum s-au întâlnit a existat o mare atracție între ele. Erau atât de diferite, dar totuși nu puteau să stea departe una de alta.

Lila era cea ciudățică. Nu-i era frică de nimic, nici chiar de Don Achille. Lenu era cea potolită și temătoare, de aceea și-a admirat mereu prietena pentru curajul său.

Cele două fete erau cele mai bune din clasă. Dar parcă Lila era totuși mai isteață. Cuvintele i se așterneau mai ușor pe hârtie iar romanele aveau un farmec aparte când erau povestite de ea. Învățătoarea Oliviero considera că este de datoria ei să le convingă să meargă mai departe cu studiul după ce vor termina ciclul primar.

Ele ar fi vrut. Visau să scrie cărți și să fie bogate. Dar părinții, oameni simpli și limitați, nici nu voiau să audă. Mai ales cei ai Lilei. Fetele trebuiau să-și ajute mamele și când le-o veni timpul, să se căsătorească.

Doamna Oliviero a avut totuși mai mult succes la părinții Lenucciei. Tatăl s-a lăsat înduplecat în cele din urmă și-a lăsat fiica să meargă la gimnaziu, cu condiția ca fosta învățătoare să-i asigure toate cărțile necesare.

Lenu a început școala, în timp ce Lila s-a dus să-și ajute tatăl și pe fratele său, Rino, la cizmărie. Lenu se simțea în sfârșit superioară. Nu că nu ar fi iubit-o pe Lila. Nu că și-ar fi dorit să renunțe la studii. Nu! Dar mereu o admirase și o invidiase în același timp.

După școală, Lenuccia își vizita prietena și îi povestea ce cărți a mai citit și ce a mai învățat nou la cursuri. Cu o voință incredibilă, Lila s-a străduit să țină pasul cu ea. Și-a făcut abonament la bibliotecă și devora cărțile pe care Lenu le citea pentru școală. Cum erau prea multe și nu putea împrumuta decât una singură, fata a făcut abonament pentru fiecare membru al familiei Cerullo. Așa a învățat alfabetul grec, chiar mai bine decât prietena ei care mergea la cursuri. Ea a fost cea care a găsit interpretări ascunse ale poemelor și le-a împărtășit cu Lenu,

Datorită acestor interpretări, Lenu reușea să-și uimească profesorii și să primească laude. Bineînțeles și ea era bună și se străduia din greu. Învăța până la două noaptea și apoi din nou de la cinci dimineața. Dar parcă indiferent de eforturile depuse, Lila era mai bună.

Și pe măsură ce creșteau, Lila continua să-i fie superioară. Lila voia să creeze pantofi de lux împreună cu fratele său, se făcea pe zi ce trece mai frumoasă și atrăgea atenția tuturor băieților din cartier. Lenuccia avea probleme cu acneea, se simțea urâtă și șleampătă iar băieții o priveau doar ca pe o amică. Unde mai pui că de la atâta învățat devenise și mioapă iar acum avea nevoie și de ochelari.

Marcello și Michele Solara, fii proprietarului de cafenea, erau singurii din cartier care aveau mașină. Și nu ratau nicio ocazie să defileze cu Fiatul lor 1100. Majoriatea fetelor visau să le atragă atenția, însă Marcello a pus ochii doar pe Lila. Și cu cât fata îl refuza mai vehement, cu atât el se îndârjea mai tare. A început să se înființeze la familia Cerullo seară de seară. Le-a făcut cadou un televizor și le-a intrat pe sub piele părinților și fratelui ei.

Doar că Lila nu-l voia cu niciun chip. Se vedea mai degrabă moartă decât logodnica unui Solara. Norocul era că pe Lila o mai iubeau și alți băieți, printre care și Stefano, mezelarul. Întreprinzător și foarte înstărit, și-a cumpărat o mașină decapotabilă, mult mai strălucitoare decât Fiatul fraților Solara. Singurul motiv pentru care și-o luase, era să o plimbe pe Lila. Așa au început să se apropie cei doi, care împreună cu Lenuccia au hotărât să urzească un plan care să-l ajute pe Stefano să intre în grațiile familiei Cerullo. Și nu a fost greu deloc. Mai ales că Stefano era bogat.

I-a cumpărat domnului Cerullo prăvălia de lângă cizmărie și i-a promis că îi va ajuta să creeze linia de pantofi la care Lila și fratele ei visau încă din copilărie. De aici până la nuntă a mai fost doar un pas.

Dar va avea oare Lila viața din basme pe care și-o închipuise alături de Stefano? Veți afla foar citind Tetralogia Napolitană a Elenei Ferrante.

Mi-a plăcut?

Da. Frumos și anternant scrisă, cartea te transportă într-un Napoli al anilor `50-`60. Urmărește povestea și prietenia a două fete care provin din medii sărace, pe care fiecare încearcă dă le depășească în moduri diferite. Lila prin căsătorie, Lenuccia prin școală.

Știați că?

• Elena Ferrante este un pseudonim? Nimeni nu cunoaște adevăratul nume al autoarei sau autorului. Da! S-a vehiculat chiar că Tetralogia Napolitană ar fi scrisă de un bărbat;
• Cartea are și o ecranizare de succes sub forma serialului Prietena mea genială?