Și munții au ecou
O fetiță de nici patru ani a fost vândută de tatăl său unei familii înstărite din Kabul. Tatăl fetei mai are un băiețel din prima căsătorie și încă unul din cea de-a doua. De ce a luat bărbatul această decizie? Nu își iubea fetița? Cum a putut să aleagă de care dintre cei trei copii avea să se despartă pentru totdeauna?
Prima nevastă a lui Saboor murise la nașterea celui de-al doilea copil. Încă de când apăruse Pari, fratele ei mai mare a fost cel care s-a ocupat de ea. Abdulah era cel care o hrănea, care îi schimba scutecele și care o plimba cu căruciorul. Tatăl lor nu avea timp de lucruri casnice. Trebuia să muncească să le asigure traiul.

De un an și ceva în viața lor a apăut Parvena. Saboor o cunoștea încă din copilărie de când se îndrăgostise de sora ei. După ce s-au căsătorit i s-a născut primul fiu. Dar gerul cumplit din timpul iernii și sărăcia l-au răpus. Acum abia se născuse Iqbal și iarna bătea din nou la ușă. Nu se poate ca și al doilea lor băiețel să aibă soarta fratelui lui.
Nabi avea să vină însă cu o propunere care-i putea salva viața lui Iqbal. Fratele Parvanei lucra la Kabul, ca șofer și bucătar în casa unor bogătași. De curând venise cu mașina șefului său, în costumul lui oliv cu un număr mai mare, însoțit de o doamnă frumoasă, modernă și sofisticată. Nila Wahdati era soția patronului lui Nabi. Iar Nabi se îndrăgostise nebunește de ea.
Nila intrase în casa lor sărăcăcioasă, ce aducea mai mult a bordei. Se jucase cu Abdul și cu micuța Pari în timp ce Saboor și Parvena roșeau jenați de mizeria care-i înconjura.

Când se înapoiau la Kabul, Nabi a aflat că Nila nu poate deveni mamă niciodată. De când suferise operația de acum câțiva ani, ceva se pierduse din veselia și exuberața acestei femei la care tânjeau toți bărbații. Tocmai de aceea și acceptase să se mărite tocmai cu Sulmeiman Wahdati. Undeva în sufletul ei știa că viitorul ei soț nu își dorește copii.
Dar după căsătorie, Nila se simțea din ce în ce mai nostalgică și neîmplinită. Soțul ei nu era decât o prezență cu care nu putea deloc să comunice. Când a văzut-o pe Pari, instinctele ei materne au ajuns la apogeu. Nabi a simțit și i-a propus să cumpere fetița. Voia să fie ceva mai mult în viața Nilei decât un simplu șofer, voia să fie cineva de care să-și aducă aminte mereu.

Nabi devenise astfel intermediar. I-a prezentat cumnatului său afacerea, Pari devenind acum marfă de schimb. Trebuia să o sacrifice dacă voia ca noul lui născut să iasă cu bine din iarnă. Da! Saboor decisese! Nabi se oferise să-i ducă la Kabul cu mașina, dar nu putea să accepte. Era prea mândru. Plecase la drum cu Pari în cărucior fiind urmat îndeaproape de Abdulah care nu putea înșelege de ce Baba a lui nu ar fi vrut să meargă ți el. Nici băiețelul și nici Pari nu știau că era ultimul drum pe care îl vor face împreună.

Pari fusese adoptată de familia Wahdati. Era iubită, nu îi lipsea nimic dar veșnic simțea un gol în inimă. Simțea că cineva foarte important lipsește din viața ei. Dar timpul fusese neîndurător și nu își mai aducea aminte cine umpluse cândva acel gol.

După ce fusese brutal despărțit de sora lui, Abdulah nu a mai fost niciodată un om întreg. Toată viața i-a fost marcată de absența ei, pe care nu putuse s-o uite nici măcar un moment. Păstrase cutia metalică de ceai, în care strânsese cândva împreună cu sora lui penele colorate ale diferitelor păsări. Plecase tocmai în America încercând să fugă de amintiri. Durerea i s-a mai șters odată cu nașterea fiicei lui pe care o botezase Pari.

Iar Saboor? Saboor nu a mai discutat cu nimeni niciodată despre Pari. Era mult prea dureros pentru el. Iqbal fusese salvat și se consola că acum Pari avea o viață mult mai bună și perspectivele pe care nu le-ar fi avut vreodată dacă rămânea în sărăcia lui.

Timpul a trecut, multe destine s-au întrepătruns dar iubirea lui Abdulah pentru sora lui nu a încetat niciodată. Și acum, la bătrânețe când mințile lui rătăcesc cine știe pe unde, uneori, fiica lui îl vede cu lacrimi în ochi. Pari cea tânără, a găsit-o în sfârșit pe mătușa Pari. Oare este prea târziu acum pentru cei doi frați să se reîntâlnească? Sau mai bine mai târziu decât nicioodată?
Mi-a plăcut?
Da.
Un roman amplu, cu foarte multe personaje ale căror destine se împletesc în mod fabulos. Un roman emoționant despre iubire și deciziile, bune sau nu, luate în numele ei. Un roman mult prea complex pentru a fi cuprins într-o recenzie.
Știați că?

- Khaled Hosseini este medic internist. A studiat medicina la Universitatea din California;
- tatăl lui a lucrat la ambasada Afganistanului din Paris;
- din cauza problemelor din țara lor natală, familia Hosseini a obținut azil politic în Statele unite ale Americii.