Chira Chiralina

O tânără a fost răpită din portul Brăila. Fata se afla împreună cu fratele ei pe iahtul cetățeanului turc Nazim Efendi, care se pare că ar fi răpit-o și ar fi vândut-o unui harem. Fata are aproximativ 20 de ani, părul blond și lung, ochi albaștri și conform fratelui său este deosebit de frumoasă. Se numește Chira și înainte de dispariție era cunoscută pentru petrecerile extravagante pe care le dădea împreună cu mama ei. Oricine poate oferi detalii este rugat să-l contacteze pe dl Stavru, fratele dispărutei.

Numele cu care se născuse era Dragomir. Locuia cu mama și sora sa, amândouă de o frumusețe răpitoare. Tatăl, un om foarte violent, era mai mult plecat timp în care frumoasa lor casă era mereu plină de prezențe masculine care se întreceau să le răsfețe pe cele două femei. Chira, la fel de cochetă și senzuală ca mama ei, începe să-i stârnească fratelui, sentimente nepotrivite . Dragomir recunoaște că era gelos pe musafirii care o mângâiau pe Chira, odată chiar mințind că vine tatăl său pentru a întrerupe petrecerea. Viața în casa lor era dulce, senzuală, fără griji. Diminețile dormeau până târziu, apoi începeau pregătirile pentru o nouă petrecere. Cele fouă femei se găteau, râdeau și dansau împreună cu băiatul de 11 ani. Petrecerile erau curmate brusc doar când apărea tatăl furios. Musafirii săreau atunci pe geam iar soțul gelos își bătea fără milă nevasta. Într-o seară a bătut-o așa de rău, încât aproape i-a scos ochiul. Desfigurată și mai mult moartă decât vie, femeia le spune copiilor că ea nu poate să trăiască cu un chip așa de urât. Ea fusese făcută să iubească și să fie iubită, drept urmare pleacă să încerce să-și repare fața. Dacă nu va reuși, se va omorî iar cei doi frați nu vor mai auzi niciodată de ea. Așadar îi lasă în seama celor doi frați ai ei și dispare definitiv din viața lor.

Dragomir și mai ales Chira, văzându-se orfani de mamă, doresc să se răzbune și să-și vadă tatl mort. Însa planul nu le reușește și ajung în cele din urmă în grija unor vecini.

În plimbările lor de pe malul Dunării, cei doi frați sunt fascinați de ambarcațiuni, dorindu-și să fugă în larg, să cunoască lumea. Devin astfel o pradă foarte ușoară pentru un turc bogat, Nazim Efendi, care profită de naivitatea lor și îi răpește. Chira este vândută într-un harem, iar Dragomir devine sclavul perversiunilor sale.

Într-un final reușește să scape. Singur și mistuit de dorința de a-și găsi sora și mama, ajunge în mâinile unui alt bogataș nenorocit, Mustafa Bei. Are de toate, trăiește în lux și bogăție, dar este lesne de înțeles că trebuia să plătească prin nenumărate alte perversiuni. Când în sfârșit scapă și de acest călău declanșând un incendiu, singurul lui țel este acela de a-și găsi mama și sora. Cu toate că nu mai are încredere în oameni și devine mult mai prudent este jefuit și rămâne fără banii cu care fugise de la Mustafa Bei. Când este în culmea disperării, pe lângă el trece o trăsură în care i se pare că o vede pe Chira, acoperită cu un voal. Fuge în disperare după trăsură, o strigă și o urmărește până intră pe porțile unui harem. Acolo este prins și bătut zdravăn, fiind apoi ajutat să-și revină de bătrânul salepgiu Barba Iani care avea să-i devină cel mai drag prieten. Își face acte, devine Stavru, urmând să colinde lumea în lung și în lat vânzând salep și limonadă âmpreună cu Barba Iani. Dar când bătrânul moare în urma unui atac, Stavru a rămâne singur, fără niciun prieten.

Nici când se căsătorește cu Tincuța nu are parte de mai mult noroc. Nu și-a putut îneplini obligațiile conjugale față de acesta și a fost acuzat de pederastie.

Un cadru parcă decupat din ”O mie și una de nopți”. Descrieri senzuale, întâmplări pline de supans, răstrunări de situație, inocență pierdută. Nuvela lui Panait Istrati este scrisă într-un ritm alert care poartă cititorul din portul pestriț al Brăilei până în locurile exotice de pe tărâmul oriental.

Starvru, ”limonagiul și salepgiul”, un bărbat trecut de prima tinerețe, pervers și viciat, își povestește viața dramatică tânărului Adrian care îl însoțește în drumul spre un bâlci din Slobozia.

Știați că?

• Numele real al autorului este Gherasim Istrati și s-a născut la Brăila în 1884;
• Este fiul nelegitim al unui contrabandist grec;
• Viața de vagabond povestită în nuvela Chira Chiralina îi este cunoscută. Pentru a-și câștiga pâinea a lucrat ca vânzător ambulant, ajutor de cârciumar, brutar și cărbunar al Serviciului Maritim Român;
• Avea o mare pasiune pentru literatură și călătorii, hoinărind prin Constantinopol, Cairo, Paris, Lausanne, Napoli;
• Pe cînd era la Nisa, cuprins de sărăcie și boală, Paniat Istrati a încercat să se sinucidă scriinndu-i câteva rânduri rămase neexpediate scriitorului francez Romain Rolland;
• Romain Rolland îi recunoaște talentul și îl ajută să publice nuvela Chira Chiralina în anul 1923;
• Chira Chiralina și autorul ei au fost desființați de Nicolae Iorga, care afirmase: ” Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. […] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean”. ;
• A fost prieten foarte bun cu Nikos Kazantzakis, care chiar îl menționează în celebrul său roman Zorba Grecul și în Raport către El Greco;
• Denunță în diferite articole și scrieri abuzurile regimului comunist;
• Moare la București în 1935 la Spitalul Filaret, fiind bolnav de TBC;
• În anul 2014 Dan Pița regizează o adaptare a romanului pentru cinematografe.