Eu sunt Malala

O elevă de 15 ani a fost împușcată în cap. Malala se întorcea de la școală alături de colegii ei, cand autobuzul lor a fost oprit de un grup de bărbați cu bărbi, înarmați și hotărâți să o execute. Alte două tinere au fost rănite. Cine erau bărbații și cu ce le greșiseră Malala? Click pe link și veți afla.

Malala Yousafzai era o elevă ca oricare alta. Doar că avusese ghinionul de a se naște într-o țară care nu era deloc ca oricare alta. Era de origine paștună și trăia în valea râului Swan din Pakistan. Era cel mai mare copil dintre cei trei ai familiei Yousafzai. Tatăl ei iubise dintotdeauna învățătura pe care o considera o prioritate în țara sa. Acum era director de școală, dar nu unul plin de ifose și de bani precum sunt cei din lumea occidentală. Ba din contră, făcea sacrificii și aducea bani de acasă pentru a se asigura că elevii lui au conditii cât de cât decente.

Malala îi călca pe urme, manifestând încă din primii ani de școală o dragoste uriașă pentru carte. Era mai mereu prima din clasă, iar tatăl ei o susținea în tot ce își propunea.  Avea o copilărie sărăcăcioasă dar plăcută, care anunța o viață normală.

Tot universul ei s-a clătinat odată cu cutremurul violent din 2005 care a omorât 70 de mii de oameni. De atunci, o voce sisnistră s-a făcut din ce în ce mai auzită la radio. O voce care tuna și fulgera, care acuza oamenii că nu respectă Legea Islamică și de aceea Dumnezeu i-a  pedepsit prin cutremur, care interzicea femeilor să râdă și să asculte muzică și mai rău decât orice, care susținea că toate fetițele de peste 10 ani care merg la școală sunt niște păcătoase. Era vocea lui Maulana Fazlullah leader-ul Mișcării pentru aplicarea Legii Islamice.

Mai întai au fost amenințările, a urmat distrugerea mai multor școli de fete iar apoi amenințările au început sa fie puse în practică. Tinerele care nu renunțau de bună voie la învățătură erau urmărite, bătute și chiar ucise.

Școala Malalei încă rămăsese în picioare, iar ea încă se ducea în fiecare zi la ore. Pe furiș! Mai mult decât atât, a început să spună colegilor și profesorilor ceea ce gândea. Și anume că femeile au dreptul la educație. Audiența a început să i se mărească pe zi ce trecea, iar Malala striga cu mult curaj durerea tuturor tinerelor din țara ei.

Bineînțeles că familia era foarte îngrijorată pentru soarta Malalei. Dar tatăl său știa ce mult inseamna această luptă pentru fiica lui și nu a încercat să o oprească. Tânăra devenise cunoscută în Pakistan și curând și peste hotare. Postul de televiziune CNN i-a propus să țină un jurnal, sub anonimat, pentru a arăta lumii întregi teroarea în care trăiesc tinerele musulmane. Celebritatea fetei a ajuns în cele din urmă și în cuiburile talibanilor. Amenințările au început să curgă asupra ei și a tatălui ei și iar în final, temerile cele mai mari ale părinților s-au adeverit.

Era o zi obișnuită care nu anunța nimic deosebit. Malala se întorcea de la școală ca de obicei, cu duba-camion care ținea loc de autobuz scolar. La o intersectie, mașina a fost oprită de niște bărbați bărboși, înarmați până în dinți. Asta e tot ce își aminteste.

Daca vreti să aflați ce s-a întâmplat cu Malala, vă recomand să faceți rost de carte și să o citiți. Din păcate, este o autobiografie cât se poate de reală și actuală, fără cosmetizări și romanțări. Greu de crezut pentru societatea modernă în care trăim ca pe acest Pământ mai există locuri în care fetițele sunt ucise pentru simplul fapt că își doresc sa meargă la școală. Într-o eră a digitalizării în care educația a devenit accesibilă oricui, în care informația este cum nu se poate mai liberă și mai facilă și în care din ce în ce mai mulți copii se plâng că trebuie să meargă la școală, o astfel de carte pare doar o poveste urâtă. Dar nu e…