În anexa Annei Frank din Amsterdam

Doi ani și ceva a stat ascunsă cu părinții și sora ei într-o anexă întunecată a unei clădiri de birouri. Tânjea după aer, după natură, după iubire și prieteni. Era o adolescentă ca oricare alta. Voia să se îndrăgostească, să se distreze, să meargă la școală. Uneor se simțea foarte singură și deprimată. Singurul lucru care îi oferea alinare era jurnalul ei. În paginile lui își exterioriza toate trăirile și gândurile cele mai ascunse.

Îi plăcea la nebunie să scrie! Visa să devină jurnalistă iar apoi o scriitoare celebră. Și a ajuns doar că nu a mai apucat să se bucure de succesul imens pe care l-a avut.

La doar 15 ani, viața ei se termină brutal când sunt trădați și descoperiți de Gestapo. Anne moare într-un lagăr de concentrare înfometată, murdară și bolnavă de tifos.

A fost impresionant să-i vizitez ieri ascunzătoarea în care a trăit cu familia ei sub teroarea continuă că vor fi prinși. Să-i văd camera cu imagini ale celebrităților decupate din ziare, peretele pe care părinții ei trasau linii cu creionul să o măsoare și mai ales jurnalul original care a transformat-o într-un simbol al suferințelor copiilor evrei din timpul războiului.

Voi reveni cu amănunte și cu o recenzie inedită asupra jurnalului când revin la București.

Până atunci să aveți o săptămână ușoară și frumoasă!