Liceu, – cimitir al tinereții lui… Tristețea lui Bacovia.

A absolvit liceul la vârsta la care alții termină deja facultatea. Pentru colegii lui a fost cea mai frumoasă perioadă în timp ce pentru el a fost cea mai înfiorătoare experiență. Învățătura i-a dat întotdeauna bătăi de cap. S-a confruntat cu corijente încă din clasele primare. Și ca și cum, nu i-ar fi fost destul de greu, în clasa a patra a fost lovit de o boală care avea să-l desfigureze și să-l afunde în depresie. George Bacovia, marele pesimist macabru al literaturii române, era chinuit de tristețe și în afara versurilor pe către le scria. Ce motive l-au condus spre demonii melancoliei? Aflați din articolul următor.

1881, Bacău. Se năștea Gheorghe Vasiliu, cel de-al cincilea copil al familiei. Avea să mai fie urmat de încă 4.

Norocul s-a ținut departe de el încă de la început. La 7 ani, când trebuia să intre la școală, s-a îmbolnăvit de malarie, o boală exotica și deloc usoara. Părinții au fost nevoiți să amâne clasa întâi cu un an.

La 8 ani a pășit pentru prima dată în sala de clasă. A constatat cu dezamăgire că nu îi plăcea și nu excela la aproape nicio materie. Până în clasa a patra a rămas corijent pe rând la română, matematică, istorie, geografie, științe fizico-chimice și limbi străine. Diplome și câteva mențiuni a primit doar la desen, muzică și gimnastică.

Ii plăcea desenul și chiar se pricepea la caricaturi, făcea exercitii la bârnă și paralele și de mic era un meloman înfocat. Din păcate, însă, pasiunile lui nu îi erau suficiente pentru a absolvi.

La sfârșitul ciclului primar, un nou necaz s-a abătut asupra lui. S-a îmbolnăvit de varicelă și a rămas repetent.

Gimnaziul l-a parcurs tot fără mari performanțe. Alinarea și-a gasit-o în sport și în creșterea porumbeilor, din care făcuse adevărate pasiuni.

În perioada liceului a început să fie chinuit de o afecțiune sâcâitoare și dureroasa. Zona zoster, apărută ca urmare a varicelei netratate corespunzător, avea sa-i facă zile negre și să-l adâncească și mai rău în depresie.

Eczema se localizare pe nas, viitorul poet considerând-o de o hidoșenie de nedescris. Cu vechea înclinație spre depresie și cu noua povară, liceul nu a fost pentru Bacovia decât „un cimitir al tinereții”. Îi considera pe profesori mult prea aspri și lipsiți de înțelegere.

Abia la 22 de ani a reușit după multe reexaminări să termine liceul cu media generala 6, 43. Nu și-a dat însă bacalaureatul.

Cu facultatea a fost la fel de greu. A început Dreptul la București. Mai mult a lipsit decât a mers la cursuri, cauză din care a fost exmatriculat după 6 ani. A plecat la Iași, unde i s-au echivalat doar trei ani de studiu. În cele din urmă a reușit să termine facultatea, însă nici de data aceasta nu si-a obținut diploma

La 35 de ani îi apare primul volum de versuri. Procesul de creație era greoi, cu multe retușuri și ștersături. Niciodată nu era cu adevărat mulțumit de ce scria, iar în momentele de depresie puternică, voia sa-si ardă manuscrisele.

Pseudonimul Bacovia l-a luat din dicționarul lui Hașdeu și l-a găsit extrem de potrivit. Era un om căruia îi plăcea vinul, iar noul său nume exact asta sugera. Baco – prescurtarea de la Bahus; via – cale. Deci putem spune că Bacovia = calea vinului.

Depresia și zona zoster l-au urmărit toată viața. A fost internat în repetate rânduri în diverse spitale și sanatorii de boli nervoase. ALături de el a fost pînă ăn ultima clipă, soția sa, Agatha.

Cu trei ani înainte să moară, deși avea 73 de ani și dinții îi cazusera, este invitat sa înregistreze la Radio București 28 de poezii,   apărute ulterior pe viniluri la Electrecord.