Copiii de pe Volga
Schulmeisterul din Gnadental a părăsit scoala și s-a mutat de partea cealaltă a Volgai. După ce a predat ani de zile copiilor coloniștilor germani, Jacob Bach a fugit cu o tânără necunoscuta, cu care trăiește în păcat. Cine este fata care i-a furat mințile învățătorului?
Viața lui Bach era liniștită și monotonă. Locuia într-o camaruță mică a școlii din Gnadental și se trezea în fiecare dimineață cu noaptea în cap să asculte zgomotele satului.
Le preda copiilor coloniștilor germani care veniseră pe malul Volgăi cu mai bine de două secole în urmă. Ecaterina a II-a a Rusiei, fiind de origine germanică, i-a invitat pe nemți să se stabilească pe pământurile Imperiului Rus.
Liniștea învățătorului a fost spulberată, în momentul în care l-a abordat un cazac. Acesta îi propunea să îi ofere ore particulare fiicei șefului său care locuia pe malul cealalt al fluviului. Bach a acceptat oferta. Udo Grimm era un om dur, cu apucături tiranice. În timpul lecțiilor, fiica sa Klara stătea ascunsă după un paravan, neavând voie să-și arate nici măcar un deget.
Curiozitatea l-a făcut pe Bach să se întrebe care este motivul. De ce anume încerca Grimm să o protejeze? Ori era prea frumoasă, ori era prea urâtă?
Schulmeisterul avea să afle adevărul mult mai repede decât își imaginase. Udo Grimm hotărâse să părăsească Rusia și sa revină în patria mamă, Germania. A plecat cu toată familia dar Klara a reușit să fugă și să se vină în miez de noapte la casa învățătorului.
Era mai frumoasă decât ar fi visat el vreodată. S-a îndrăgostit pe loc de ea, iar sentimentele erau reciproce. El avea 32 de ani, ea 17. Nimeni nu o mai văzuse până acum așa că inevitabil au apărut zvonurile, care mai de care mai malițioase. Se spunea că tânără i-ar fi chiar fiică ciudatului dascăl.
Au vrut să se căsătorească, însă preotul i-a refuzat. Nu mai erau doriți în Gnadental, fiind un exemplu negativ pentru comunitate.
Bach și Klara s-au întors așadar la ferma lui Udo Grimm pe care au transformat-o în căminul lor. Nu le lipsea nimic. În jurul lor totul mirosea a mere și iubire. Aveau o singură durere. Copilul întârzia să apară.
Klara nu părăsea deloc ferma, iar Bach traversa arareori pe malul celălalt. Când o făcea, observa cu mirare că satul lui natal se schimbă. Casele erau din ce în ce mai părăginite iar oamenii din ce în ce mai slabi.
Se întorcea de fiecare dată grăbit la ferma lor unde se simțea în siguranță. Și așa a fost până într-o zi, când o banda de hoți le-a călcat casa. Din acel moment Bach nu a mai scos un cuvânt, iar Klara a rămas însărcinată.
Va urma o perioadă de grele frământări, sentimente puternice și contradictorii. O perioadă în care Bach va comunica fără cuvinte cu ființa cea mai dragă lui și va scrie basme și monografii pentru o cană cu lapte. O perioada de temeri mari și speranțe mici.
Mai departe nu vă mai spun! Va îndemn să citiți romanul, de un realism magic tulburător.
Mi-a plăcut?
Da! Un roman complex. Psihologic, istoric si de dragoste. Elementele celor trei stiluri se îmbină cu măiestrie și recreează o perioada istorică și o zona geografică, de care eu recunosc că nu auzisem până acum. Guzel Iahina nu se dezminte nici de data aceasta. Va garantez că este o carte care își lăsă amprenta în sufletele cititorilor, la fel ca și Zuleiha deschide ochii.