Secretele lui David
A fost creat dintr-o bucată de marmură pe care alți doi sculptori o aruncaseră. Este rezultatul a nenumărate autopsii clandestine și este considerat a fi perfecțiunea bărbătească. Privirea lui David al lui Michelangelo îi vrăjește de secole pe turiști și pe iubitorii de artă. Dar, ca orice capodoperă, ascunde și multe secrete.
Michelangelo Buonaroti și-a făcut debutul ca sculptor în grădina palatului de Medici, sub oblăduirea primului său protector, Lorenzo de Medici, un mare iubitor al artelor. La vremea aceea, Florența își pierduse toți sculptorii. Mai rămăsese doar Bertoldo di Giovanni căruia Lorenzo îi pusese la dispoziție întreaga sa curte pentru a crea o școală de sculptură.
Michelangelo a ieșit rapid în evidență, câștigând aprecierea profesorului și admirația patronului. Avea o dorință arzătoare de a ciopli, cât mai detaliat în marmură, corpuri umane. Dar nu putea să-și pună planul în aplicare până nu cunoștea la perfecție anatomia umană. Avea nevoie cu disperare să afle ce se află sub pielea omului. Voia să descopere exact ce mișcări activează fiecare mușchi și cum funcționează fiecare organ. Doar așa va putea să creeze arta perfectă.
Pe când era doar un adolescent, și-a riscat viața luni întregi, autopsiind cadavrele oamenilor săraci, nerevendicați de nimeni.
La nici 30 de ani devenise cel mai respectat sculptor din Florența.
În 1501, administrația orașului l-a însărcinat pe Michelangelo să creeze un David ca parte a unei serii de statui menite să împodobească acoperișul cupolei catedralei din Florența.
Michelangelo a ales un bloc de marmură care fusese încercat și refuzat de alți doi sculptori. El spunea tuturor că e convins că David se află deja în interiorul blocului, iar tot ce trebuie să facă el este să-l elibereze.
Când patronii lui Michelangelo au văzut rezultatul, au fost pur șu simplu copleșiți de frumusețea și perfecțiunea lui David. Au decis imediat că statuia nu se va mai afla la înălțime ci va fi amplasată într-un loc unde să poată fi apreciată la adevărata ei valoare.
Se spune că David al lui Michelangelo reprezintă perfecțiunea corpului bărbătesc. Și dacă ne uităm cu atenție la reprezentarea detaliilor (vene, mușchi, expresie facială, privire), vom concluziona că, într-adevăr așa este.
Este pur și simplu perfect. Singurul element disproporționat este mâna dreaptă, supradimensionată față de restul corpului. Asta nu pentru că Michelangelor ar fi greșit ci pentru că a vrut să facă o aluzie inteligentă la porecla lui David, „manu fortis (puternic de mână).