Secretele lui John Steinbeck

A fost supectat că ar fi simpatizant al comuniștilor, a avut un câine care i-a mâncat un manuscris și avea întotdeauna cuvintele la el atunci când fiul său avea nevoie de un sfat. Despre cum a refuzat-o Steinbeck pe Jacqueline Kennedy sau cum se juca cu nervii șefului FBI, citiți în articolul de mai jos.

Cel mai mare scriitor al americanilor, nu era american get beget.

La origine era germaon-englzo-irlandez dar s-a nascut în orășelul Salinas din California în anul 1902. Înainte de a emigra în Statele Unite, numele original al familiei din partea tatalui era Großsteinbeck, fiind scurtat si „americanizat” in Steinbeck.

Fructele mâniei a avut un impact incredibil, pe care Steinbeck nici măcare nu și-l imaginase.

Era cartea despre care vorbea toată America. Unii o adorau, alții o contestau cu tărie apelând chiar la violență. Zeci de exemplare ale romanului au fost arse în public în semn de protest. Povestea migrării masive spre California a miilor de familii de americani dezrădăcinați de pe pământurile lor în contextul industrializării, l-a transformat pe Steinbeck în ochii oamenilor într-un susținător al comunismului.

Fructele mâniei era subiect de primă pagină al ziarelor în timp ce posturile de radio nu ratau nicio ocazie să dezbată problema.

Toată această acoperire mediatică, era cea mai bună publicitate pe care și-ar fi dorit-o orice autor pentru cartea nou lansată. Doar că Steinbeck a obținut gratis această promovare.

Rezultatele au fost pe măsură. Cifrele oficiale vorbesc de vânzări de aproape 450 de mii de exemplare, un record pentru vremea aceea.

Romanul nu i-a lăsat indiferenți nici pe critici. Fructele mâniei a fost distinsă cu National Book Award și Pulitzer Prize.

Nebunia declanșată de Fructele Mâniei nu i-a adus doar beneficii

Steinbeck primea amenințări serioase în urma cărora a început să se teamă pentru viața sa. Scriitorul nu mai ieșea în public, iar când era nevoit să-și părăsească locuința, lua întotdeauna cu el un pistol.

În vizorul F.B.I.-ului

Cu timpul, cărțile sale au ridicat și mai multe suspiciuni de comunism, motiv pentru care J. Edgar Hoover, directorul FBI-ului la acea vreme, era constant cu ochii pe el. Totuși nu a reușit să găsească nici măcar o dovadă că era simpatizant al „Roșiilor”. Frustrarea lui Hoover se manifesta prin vizite anuale făcute lui Steinbeck din partea Fiscului, care îl verificau la sânge.

Era un mare fan al creioanelor

În timp ce colegii lui preferau să-și bată manuscrisele la mașină, Steinbeck prefera să ascută creioane. Și nu puține. Pentru romanul său La răsărit de Eden, autorul a recunoscut că a consumat mai bine de 300 de creioane.

Câinele i-a mâncat cartea

Și se pare că și câinele lui, un setter irlandez, avea aceeași pasiune pentru hârtie și creioane. „Câinele meu, pe care l-am lasat singur într-o  noapte, a făcut confetti din aproximativ jumătate din manuscrisul meu”, a spus Steinbeck. După ce munca lui asiduă timp de două luni fusese făcută praf, autorul a dat dovadă de mult autocontrol și a văzut partea plină a paharului. „Am fost destul de supărat, însă este posibil că bietul meu prieten să fi actionat în mod critic. Nu am vrut să nenorocesc un câine bun pentru un manuscris despre care nici nu sunt sigur că este bun.”

Din păcate nu vom știi niciodată cu siguranță dacă prima variantă avea nevoie de îmbunătățiri, cert este însă că varianta tipărită a avut un succes de răsunet.

Titul inițial al romanului Oameni și Șoareci era unul banal

Something That Happened adică Ceva ce s-a întâmplat. Poate totuși câinele a făcut un lucru bun, oferindu-i stăpânului său un răgaz pentru a schimba titlul.

Dupa asasinarea lui John F. Kennedy, Steinbeck a fost contactat de către soția acestuia, Jacqueline Kennedy

Ea l-a rugat să scrie biografia oficială a fostului președinte american. Din păcate, Steinbeck a refuzat oferta, la momentul respectiv fiind implicat în foarte multe proiecte.

Ca și fire, Steinbeck nu era vreun extrovertit.

Din contă, chiar! Era timid, foarte retras și în toată cariera lui s-a străduit cât a putut să refuze interviurile și să evite conferințele, evenimentele sau întâlnirile cu cititorii.

Un tată înțelegător

Cu toate acestea, Steinbeck era un bun psiholog și un tată de nădejde. Când fiul lui a plecat la liceu și a simțit primii fiori ai dragostei, a apelat la sfaturile tatălui său. Acesta a abordat problema cu seriozitate, încurajându-și fiul să își exprime sentimentele. Scrisoarea integrală o găsiți aici

Steinbeck este în continuare unul dintre cei mai citiți autori americani

Romanele sale se vând anual în aproximativ 700 de mii de exemplare.