Charles Baudelaire

9 aprilie, 1821, Paris. Se năștea poetul francez Charles Baudelaire care avea să revoluționeze lumea literaturii cu volumul „Fleurs du Mal”. Baudelaire a avut o pesonalitate la fel de originală precum opera sa. Puțini știu că în numai doi ani și-a cheltuit jumătate din avere cu o actriță mulatră, că a mărșăluit cu entuziasm pe străzile Parisului în 1848 și că a murit la doar 46 de ani după o lungă agonie.

Tatăl lui Charles Baudelaire, un bogat iubitor de artă, avea 62 de ani când s-a născut fiul său. Mama, o englezoaică cu 34 de ani mai tânără, a rămas văduvă când băiatul avea doar 6 ani. După puțin timp s-a recăsătorit și micul Charles a fost nevoit să penduleze între Paris și Lyon. La vârsta adolescenței era deja depresiv și se simțea dezrădăcinat.

S-a lăsat totuși convins de mama și tatăl vitreg și s-a înscris la cursurile facultății de Drept. Părinții visau să-l facă diplomat, însă el nu arăta nicio atracție spre o asemenea profesie. În schimb ducea o viață booemă și se simțea în largul lui printre pictorii și artiștii din Cartierul Latin.

Părinții, îngijorați de stilul de viață al tânărului, hotărăsc să-l trimită o perioadă în India. Sperau că desprinzându-se de prietenii lui rău-famați, va reveni la sentimente mai bune.

Feciorul revine acasă după opt luni de călătorie, fix la vârsta majoratului. Este momentul când hotătăște să iasă de sub tutela mamei sale și a tatălui vitreg. Își cere așadar dreptul la moștenirea tatălui său biologic, intrând în posesia unei averi considerabile.

Începe să ducă o viață de lux și de huzur. Își petrece timpul prin cafenelele pariziene, făcându-și mereu apariția după ultima modă. Se învârte în cercuri care mai de care mai îndoielnice, ajungnd în cele din urmă un consumator pătimaș de droguri.

Tot în această perioadă se îndrăgostește și de frumoasa actriță mulatră, Jeanne Duval, care va deveni Venus cea Neagră în celebrul volum Florile Răului. Doi ani mai târziu, cheltuise deja jumătate din averea moștenită. Părinții săi au întrunit rapid un consiliu de familie, în care au hotărât că de atunci înainte, un notar se va ocupa de averea lui, tânărul primind lunar câte o rentă. În felul acesta banii i-au ajuns până la sfârșitul vieții.

Baudelaire a fost nevoit să câștige bani suplimentari pentru a-și putea continua stilul de viață. Scria astfel articole pentru diferite ziare, în calitate de critic de artă. Dar alcoolul, drogurile și viața costisitoare pe care i-o impunea tânăra actriță, și-au pus amprenta pe sănătatea lui. Stările depresive au devenit mai dese și mai adânci.

Fire pasională, a participat activ la revoluția din 1848 și chiar a înființat un ziar de stânga împreună cu un camarad.

După ce a apărut prima ediție a Florilor Răului, Baudelaire a fost acuzat de „ultraj împotriva moralei publice” și „insultă la adresa moralității religioase”. A urmat procesul, în urma căruia poetul și editorii săi au fost amendați, iar din volum au fost excluse șase poezii care vorbeau despre lesbianism și vampiri.

În timp ce susținea o conferință la Bruxeles în anul 1862, Baudelaire a a suferit mai multe atacuri cerebrale și în ciuda tratameentelor din diferite sanatorii unde mama sa l-a internat, a rămas paralizat pe o parte.

La doar 46 de ani, poetul moare la Paris. Pe lângă boala lui cunoscută, medicii au descopeit că suferea și de sifilis, probabil contractat cu ani în urmă în timpul vieții sale dezordonate.