Pe aripile vântului

Gary Cooper și Bette Davis au refuzat rolurile principale. Nici Clark Gable și Leslie Howard nu au acceptat cu ușurință să joace în acest film. Cooper chiar a spus cu ironie: ”Acest film va fi cel mai mare fiasco din istoria Hollywood-ului şi mă bucur că va fi Clark Gable cel care va eşua lamentabil, nu eu”.

Producătorul a plătit 50000 de dolari pe drepturile de ecranizare. Nimeni nu mai avansase vreodată o astfel de sumă. Iar acum întâmpina numai piedici și descurajări.

15 decembrie 1939, Atlanta, Statele Unite. Guvernatorul a declarat sărbătoare locală. Biletele la cinematograf sunt de 40 de ori mai scumpe ca de obicei. Au venit ziua mult așteptată și momentul adevărului. Va fi Pe aripile vântului un fiasco sau un succes?

Producătorul David O. Selznick a cumpărat drepturile de autor chiar de la Margaret Mitchell care își lansase romanul cu același nume cu trei ani mai devreme.

1 400 de actrițe s-au prezentat la casting pentru a o interpreta pe Scarlett. Dintre acestea doar 400 au fost audiate interpretând anumite scene din film. Filmările începuseră deja iar regizorul încă nu se hotărâse cine va juca rolul personajului principal. Vivien Leigh și-a făcut apariția la câteva săptămâni de la începerea filmărilor. Și așa cum i se cuvine unei adevărate stele de cinema, această ”apariție” a stârnit multe controverse. Sunt voci care spun că ea ar fi semnat contractul pentru rol încă de la începutul anului 1938, iar castingul ar fi fost doar ”de formă” și doar pentru a stârni vâlvă, deci publicitate. Mai mult, publicul chiar fusese invitat să voteze actrița cea mai potrivită pentru acest rol. Vivian Leigh primise un singur vot.  Alte surse spun că actrița ar fi fost prietenă cu fratele producătorului acesta exclamând în momentul în care le-a făcut cunoștință: ” David, iat-o pe Scarlett O’Hara”.

Indiferent cum a obținut rolul, cert este că prestația lui Vivian Leigh a fost lăudată însăși Margaret Mitchell care a afirmat că ”nu se putea găsi o Scarlett mai autentică”. Cu toate acestea, a fost discriminată. Până la urmă era femeie și nu putea fi remunerată la fel ca un bărbat. Leigh a lucrat 125 de zile și a primit 25 000 de dolari, în timp ce Gable a muncit doar 71 de zile pentru care a primit 120 000 de dolari. 

Cu interpretul lui Rhett Buttler, ar fi trebuit să fie mult mai ușor. Încă de la început, rolul îi fusese destinat lui Gary Cooper. Dar surpriză! Acesta nici nu a vrut să audă de un asemenea film.

Nici Gable nu a acceptat foarte ușor, iar când în sfârșit a spus Da!, era cât pe ce să renunțe. Asta imediat ce a aflat că la un moment dat, personajul său trebuie să plângă. Dar pentru un bonus de 50 000 de dolari a aceptat din nou. Era tocmai suma necesară pentru a divorța de actuala lui soție.

Leslie Howard nu s-a arătat nici el prea încântat de propunerea făcută. Mai ales că personajul pe care trebuia să-l interpreteze avea doar 21 de ani iar el depășise de mult această vârstă. Drept urmare știa că va fi nevoit să poarte tone de machiaj. Așa că nici măcar nu s-a deranjat să citească romanul.

Olivia de Havilland a fost de fapt o altă aspirantă a rolului principal. A fost una dintre cele 1 400 de tinere care doreau să devină Scarlett. Dar a acceptat bucuroasă și rolul Mellaniei.

Însă adevărta surpriza avea să fie Hattie MacDaniel. Într-o societate total ostilă negrilor, ea a fost prima actriță de culoare care a primit Oscarul. Asta s-a întâmplat după ce din cauza segregației rasiale, îi fusese interzis să participe la premiera de la Atlanta. Din acest motiv Clark Gable amenințase că va boicota evenimentul. S-a răzgândit doar după insistențele lui Hattie.

Odată împărțite rolurile s-a trecut la treabă. Primele scene filmate au fost cele cu marele incendiu al Atlantei. Lucru deloc ușor! Mai întâi au trebuit mobilizate zeci de echipaje de pompieri care să mențină focul sub control. Apoi au fost arse decoruri din producțiile mai vechi. Așa s-a transformat în cenușă și Marele zid din filmul King Kong. Incendiul a costat 25000 de dolari. A fost atât de puternic, încât locuitorii din Culver City au înroșit linia de urgnță, crezând că MGM este în flăcări.

După ore întregi pe platoul de filmare, oboseala și stresul și-au spus cuvântul. Vivian Leigh fuma 4 pachete de țigări pe zi, iar partenerul ei, trei.

Au apărut și mici conflicte între protagoniști. Gable tocmai fusese numit unul dintre cei mai atrăgători bărbați ai anului, dar colega lui i-a știrbit fără milă reputația. După săruturile pasionale din film, actrița a declarat în presă că partenerului său îi miroase gura îngrozitor. Să fi fost din cauza danturii lui false, sau că obișnuia să mănânce usturoi în timpul filmărilor?

Mai târziu, la scenele de dans, Vivian Leigh a trebuit să fie dublată de o profesionistă, după ce a demonstrat că este un adevărat antitalent.

Producătorul și cei trei regizori țineau foarte mult să respecte cât mai fidel cartea lui Mitchell. Nu e de mirare că în post-producție, ochii lui Vivian Leigh au fost pictați manual pentru a arăta la fel de verzi cum fuseseră descriși în roman.

Când cele 88 de ore de material filmat brut au fost transformate în sfârșit în produsul finit, David  O. Selznick a implorat-o pe Margaret Mitchell să-i spună ce părere are. Însă singurul lucru pe care l-a spus autoarea, a fost că Tara (casa familiei O’Hara) nu e nici pe departe ce și-a imaginat ea. Nimic mai mult!

Apoi a urmat culegerea roadelor. Filmul a câștigat 9 premii Oscar printre care cea mai bună actriță într-un rol principal (Vivien Leigh), cel mai bun actor într-un rol principal (Clark Gable), cea mai bună actriță într-un rol secundar (Hattie MacDaniel), cel mai bun regizor (Victor Fleming), cel mai bun scenariu (Sidney Howard), cea mai bună muzică și cel mai bun film. A fost primul film color care a câștigat premiul Academiei pentru cel mai bun film.

A fost un mare succes. Atât de mare încât Clark Gable a declarat că nu-l încântă deloc faptul că rolul care l-a consacrat a fost unul romanțios dintr-un film ”pentru femei”. Atât de mare încât mulți spun că filmul a bătut cartea.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•